Microsioane (pc89)

SFATUL LUI TÎNDALĂ

Să alegi sămînţa bob cu bob,
iar neghina
s-o semeni alături
pe-o altă tarla!

STUDIU FOLCLORIC

Omul şi calul,
în toate baladele
şi pe întregul pămînt,
au rămas
din vremuri străvechi
prieteni.
Aşa încît,
calul de dar nu se caută la dinţi.
Dar nici prietenul!

SUPORTER

În cel care vrei să învingi
te vezi,
bineînţeles,
pe tine.

EFEMERUL

Se prea poate să fi creat
unul dintre poemele
ce-ar fi rămas celebre
dacă,
voindu-se cu totul original,
nu l-ar fi scris
astă-vară
pe nisip.

(Perpetuum comic ’89, pag. 143)

Vezi toată postarea

Microsioane cu măsea

        La noi în sat bărbierul nu numai că bărbierea pe cine se nimerea în special duminica, dar mai scotea şi cîte-un dinte, şi cîte-o măsea, depinde de mintea celuia care cerea acest lucru. Aşa se face că veni la noi acasă şi după ce trase cu bunicu’ două stacane de vin din cel negru bărbierul zise: „Deschide gura şi nu zi nici pîs!" A deschis bunicu-meu gura şi bărbierul a apucat cu cleştele şi odată i-a smuls un dinte cu rădăcină cu tot. Bunicul meu s-a uitat la el şi a deschis gura să zică ceva. „Să nu zici: pîs, a zis bărbierul. Zi orice altceva".
         „Vreau să zic, a zis bunicu-meu împuşcîndu-l cu privirile, că mi-ai scos măseaua aia sănătoasă". „Nu-i nimic, a zis bărbierul, mai deschide o dată gura şi să nu zici nici: pîs!" Şi de atunci bunicul meu n-a mai vorbit niciodată...

(Perpetuum comic ’89, pag. 72)

Vezi toată postarea

Microsioane satirice (pc88)

Gafa berzei

Unii bărbaţi îşi aşteaptă de la neveste copiii şi ani de zile,
în vreme ce soţia norocosului a născut chiar în luna de miere.

Masca

Saltimbanc fiind, 
ea s-a speriat de mască. 
În cele din urmă s-a obişnuit. 
Ba chiar, cu timpul, s-a şi 
                     îndrăgostit. 
Dar abia după ce s-au căsătorit 
şi el şi-a scos masca, 
ea s-a speriat cu adevărat.

Bumerangul

Lăudîndu-se atît de mult, 
în aceeaşi, măsură 
se şi insulta.

Burlacul

În vreme ce alţii 
nici nu ies bine-n lume 
şi îşi şi găsesc nevastă 
el
de ani şi ani
întîlneşte numai logodnice.

Referinţă

Ştiu, ştiu,
e de o superficialitate cruntă,
tot ce face mimează,
dar nu e el vinovatul.
Trăsătura asta nenorocită
de a imita
i s-a transmis
de la tatăl său,
că l-am cunoscut bine
şi pe el.
Şi pe bunică-su
l-am văzut
şi tot aşa era şi el,
că, de ce să nu vă spun:
ăştia
se trag direct din maimuţă.

(Perpetuum comic ’88, pag. 58)

Vezi toată postarea

Microsioane (pc87)

Măiestrie

Unul sudează schiţe 
şi face romane.

Apărare

Nu puteţi spune că a hoinărit 
şi că a umblat cu capul în 
nori, cînd toată săptămîna 
care a trecut cerul a fost 
absolut limpede.

Gratitudine

Am zis să stea şi el pe hol. 
Apoi l-am băgat în cameră 
şi, acum, 
stau şi eu aici 
pe scară.

Justificare

E normal ca, adus din Jamaica, 
cu vaporul, 
pe timp de furtună, 
romul vînzătorului din Piaţa Amzei 
să conţină şi apă.

Gramaj

Şi din cea mai mare prostie, 
fie ea şi cît oceanul, 
dacă torni un strop de geniu, 
tot scoţi o vorbă de duh.

Eternitate

Romeo şi Julieta,
Ofelia şi Hamlet,
veşnic la fereastră,
se uită la noi cu ironie:
„Cîtă naivitate! Ei cred că am murit!"

Fabulă

Ursul a jucat, 
lumea l-a aplaudat 
şi ursarul a luat banii. 
Ursul s-a mirat:
— Bine, dar eu?
— Fratele meu urs, ai uitat că eşti urs? 
s-a mirat, la rîndu-i, ursarul. 
Noaptea, ursul şi-a amintit,
şi l-a mîncat.

Cronică dramatică

El juca rolul lui Romeo
Ea pe-al Julietei.
În cele din urmă s-au căsătorit
şi
deci,
s-au sinucis.

Modestie

Se spune că încă de la inventarea lor clopotele n-au fost
făcute din aur, din motivul uşor de înţeles
că mai puternic 
sună cele de aramă.

Recenzie

        Citindu-i manuscrisul, criticul a observat cu uşurinţă că romancierul a consumat o cerneală de calitate superioară şi foarte plăcută la culoare.
        Lucru care, fireşte, lăsînd la o parte micile invidii, ne bucură pe toţi.

Dezamăgire

Au corespondat douăzeci de zile 
şi în toate aceste douăzeci de zile 
ea i-a trimis douăzeci de fotografii
dar abia acum,
după douăzeci de zile de la căsătorie, 
el şi-a dat seama 
că toate cele douăzeci de poze 
au fost făcute 
din profil.


Vizita

        În expoziţie erau cele mai felurite aparate de uz casnic, dar nu se
opreau la ele decît bărbaţii, uitîndu-se îndelung la vînzătoare. 
        Femeile studiau autoturismele.

Muzeu

        Acesta e creionul pe care-l purta mai tot timpul în buzunarul bluzei, iar acesta caietul în care-şi nota, seara, impresiile de peste zi. Interesant e faptul că el nu omitea niciodată soarele, mai ales vara: „Azi a răsărit soarele". „Azi cerul a fost înnourat: soarele abia s-a văzut", „Azi cerul a fost limpede: soarele a strălucit cu putere".
        Iată şi pantofii cu care se încălţa: unul pentru piciorul stîng, celălalt pentru dreptul. Niciodată nu i-a pus invers. Dealtminteri, îi purta foarte rar, stătea mai mult în papuci pe această terasă de unde se aude rîul. Ascultaţi! Aşa era şi pe vremea aceea. Apa vine din munţi şi nu scade niciodată.
        Aceasta e maşina de ras. N-a mai folosit-o în ultimii ani.
        Aici e masa pe care a mîncat. Resturile de pîine sînt de la prînz. Vreţi să-l vedeţi? Nu, nu-l deranjaţi! Nu doarme niciodată la amiază. Mai curînd ar putea fi cu nişte prieteni.
        Joacă table opt ore pe zi.

(Perpetuum comic ’87, pag. 75)

Vezi toată postarea

Microsioane (pc86)

Timp liber

        — Ce faci după amiază?
        — Dracu’ ştie.
        — Hai la un film.
        — Eu nu muncesc decît opt ore pe zi!

Cură de slăbire

        Era, într-adevăr, foarte gras.
        Cînd i s-a spus să fumeze ţigări aromate după masa de prînz,
        el i-a spus:
        — Eu nu mănînc la prînz.
        — Nu?
        — Eu mănînc toată ziua.

Culise

        M-am zbuciumat atîţia ani pentru o idee,
        dar n-am găsit regizorul.
        L-am căutat încolo şi încoace,
        timpul a trecut şi nu l-am găsit.
        I-am spus să-mi dea mie piesa de teatru
        şi el mi-a răspuns:
        — Păi, încă n-am scris-o!

Condiţie

        Ca să poţi convinge publicul
        că delfinul este extrem de inteligent
        trebuie neapărat
        să te arăţi tu însuţi
        puţin mai prost.

Argument

        Nu cel cu binoclul
        ci orbul să-ţi spună
        vai ce frumoasă actriţă am văzut!

Fizică

        Apa nu e foc
        şi nici focul apă.
        Dar de cîte ori nu ne spălăm pe mîini
        cu flăcări
        şi ne încălzim
        cu sloiuri de gheaţă?!

Zicală

        Cînd eşti stăpîn pe frîne
        fă-ţi calul să-ţi fie prieten.

Efemer

        Am ajuns la celebrul artist în plină vară
        dar, uluitor, nimeni nu-şi mai amintea
        de operele sale.
        Toată vîlva de odinioară din jurul operelor sale
        pierise,
        se topise,
        ca şi gheaţa în care fuseseră sculptate,
        aşa cum pieriseră, în plină iarnă,
        şi tablourile pictorului
        făcute de-a dreptul din flori,
        în vară,
        din expoziţia lui florală.

Circulaţie

        Rămîi în răscruce, domnule,
        dar nu împiedica discuţia noastră.

Discreţie

        N-am să mă înţeleg niciodată cu calculatorul
        din pricina simplă că tot eu trebuie să-i dau
        mură în gură ceea ce trebuie să-mi spună.

Greutate

        La un moment dat s-au cîntărit
        cărţile.
        Calculele s-au încurcat,
        fiindcă,
        surprinzător,
        Cea mai subţire
        a tras talgerul
        în jos, ca şi cum ar fi avut o greutate imensă.

Poem explicativ

        Cătălina
        a plecat spre Cer,
        iar Luceafărul spre pămînt,
        fiecare pe căi atît de diferite,
        încît
        nu s-au putut niciodată
        întîlni.

Grădină zoologică

        Şi astfel am văzut cum leii din cuşcă,
        ei între ei, se urau,
        dorindu-şi alt dresor.

Ieşirea în lume

        Dacă el,
        copilul,
        şi nu mama
        ar suferi la naştere,
        s-ar putea să fie scutit
        de durerile de mai tîrziu.

Călinesciană

        Fiind ea numai pentru ornament,
        floarea stearpă
        îmi displace.

(Perpetuum comic ’86, pag. 84)

Vezi toată postarea

Fabule II (pc85)

Fabula „experienţei"

O furnică
le spuse celorlalte:
— Cînd ţii un elefant
de piciorul din spate,
iar el încearcă să fugă,
cel mai bun lucru e
să-l dobori la pămînt.

Fabula precauţiei

Găina
a făcut un ou de struţ.
Uluit,
cocoşul
şi-a vîrît capul în nisip.

Fabula infatuării

Şi-a pus palma
Între frunte şi cer
şi-a acoperit,
deodată,
soarele.
Un gest care l-a convins că dacă ar vrea
ar putea răsturna
şi pămîntul.

Fabula măiestriei

O, cu ce energie
pleacă la drum furtuna!
Priviţi-o: peste cîmpuri
ia după ea copacii
şi-mpinge chiar şi rîul mai repede spre mare:
Şi poate-nspăimînta pînă şi luna
tăvălind în faţă-i norii negri!
Dar ia daţi-i să bage un fir de aţă-n ac!

Fabula adevărului

Se spune că adevărul
a fost, mai întîi, o sfoară groasă,
primitivă,
uneori deslînată.
Pe urmă s-a subţiat.
S-a rafinat. S-a modernizat.
E o metaforă uşoară,
dar plătită greu,
fiindcă, în cele din urmă, s-a înţeles,
ori se va înţelege,
că adevărul nu poate fi niciodată
o sfoară
nici groasă, nici subţire.
Într-un cuvînt
e un mare risc să faci pe el
echilibristică. 

Fabula imitaţiei

În cele din urmă,
cîinele poetului
s-a pomenit
lătrînd în versuri.

Fabula prevăzătorului

Cu un scaun nu eşti sigur - şi-a spus.
Oricine ţi-l poate lua.
Astfel că şi-a făcut rost de două.
Şi s-a aşezat între ele. 

Fabula eficacităţii

        În timpul iernii, el a inventat o unealtă automată, cu zeci de dispozitive, pentru stîrpirea oricărui soi de buruiană şi, la vremea cuvenită, a ieşit cu ea pe tarla şi s-a mirat el însuşi de calităţile acestei maşini extraordinare, care nu lăsa în urma sa absolut nimic. Decît pămîntul gol.
        Fiindcă, preocupat de grapa sa, a uitat să semene porumbul.

Fabula perspectivei

Munceau amîndoi la acelaşi zid,
unul oftînd,
altul cîntînd.
De ce eşti încruntat? —
l-am întrebat pe cel posomorît.
Şi m-a privit îndelung
şi m-a întrebat, la rîndu-i,
dacă nu cumva aş fi dorit să rîdă.
Cum să fie vesel dacă în fiecare zi
nu face altceva decît să pună
cărămidă peste cărămidă?
Şi l-am întrebat şi pe celălalt
ce i s-a întîmplat
de e atît de plin de patos?
Şi el mi-a răspuns:
— De ce să nu fiu? Punînd toată ziua
cărămidă peste cărămidă,
aici se va înălţa, curînd, un oraş!

Fabulă sportivă

        S-a îngrijit de mîini, de picioare, de piept, de respiraţie, pînă şi de unghii, unghiile te pot împiedica în orice sport. Numai capul i-a rămas ca un lucru de nimic, ia mai dă-l dracului! atîta doar, cînd e vorba de fotbal, mai dau cu el în minge, bineînţeles, doar dacă se iveşte prilejul. Şi unghiile creşteau, la mîini şi la picioare, şi el le tăia cu grijă în fiecare miercuri, ziua unghiilor, iar joia se ocupa de muşchi şi de respiraţie...
        Astfel că n-a observat cînd pieptul i-a crescut, făcîndu-l să se asemene cu o statuie antică. Dar n-a observat nici faptul că, pe măsură ce timpul a trecut, capul de care uitase cu desăvîrşire i se făcea din ce în ce mai mic...

Fabula macului alb

Toţi ceilalţi maci creşteau în cîmp,
dar acolo veneau vitele.
Şi alerga vîntul şi şuiera furtuna.
De teamă,
el s-a înconjurat de mărăcini
şi frunzele sale erau neatinse,
crude şi neatinse,
Iar petalele — mai albe decît albul însuşi.
Mărăcinii îi erau ziduri de cetate;
nici o vietate nu îndrăznea
să se apropie de ghimpii lor
şi macul alb rîdea
de macii roşii din cîmp:
— O să vă scuturaţi!
Curînd însă nu-i mai putu vedea.
Şi cînd mărăcinii,
în semn de ocrotire,
se aplecară-n boltă,
nu mai văzu nici cîmpia,
şi nici cerul.

(Perpetuum comic ’85, pag. 106)

Vezi toată postarea

Microschiţe (pc84)

        Consultaţie

        — Vă ascult.
        — De la o vreme fac alergie. De exemplu, nu suport să mi se spună „bună dimineaţa".
        — Ciudat! Aşa ceva nu mi s-a mai întîmplat. Spuneţi-mi moment cu moment.
        — Mă duc la birou. Mă aşez pe scaun. Un scaun la care ţin eu foarte mult.
        — Ciudat. Aşa ceva nu mi s-a mai întîmplat.
        — Ce vezi ciudat în faptul că un om ţine la un scaun? Dacă vrei să ştii mi-e lucrul cel mai scump.
        — Ciudat.
        — Pentru dumneata, dragă doctore, poate fi oricum, chiar extrem de ciudat, dar pentru mine, nu. Eu sînt în stare să mă îndrăgostesc şi de o masă. N-ai mai auzit de oameni care iubesc obiecte? Pe ce lume trăieşti, doctore?
        — Aveţi dreptate. Am cam rămas în urmă. Povestiţi-mi.
        — Mă aşez, deci, şi intră un subaltern. „Bună dimineaţa", îmi zice el. Şi surîde. Ei, surîsul ăsta... zîmbetul ăsta... Îţi dai seama?
        — O clipă: ce vă supără? Faptul că vă spune „bună dimineaţa" sau zîmbetul?
        — Şi una şi alta. Tresar. Mă enervez. Mă îngrozesc. Am coşmaruri. Îl dau afară. Realizezi starea mea din clipa aceea? Cum să suporţi pe cineva care dă buzna peste tine cînd tu, aşezat pe scaun, gata să-ţi reiei treburile, abia aţipiseşi?


        Diagnostic

        — Ar trebui să-mi plătiţi maşina.
        — Eu?
        — Dumneavoastră. Nu mi-aţi spus dumneavoastră că dacă sparg dimineaţa un ou şi-l sorb crud dintr-un pahar pe nerăsuflate o să am o voce precum, pe vremuri, Caruso?
        — Am spus, mi-amintesc. Aveţi dreptate.
        — Şi, pe urmă, nu dumneavoastră m-aţi sfătuit să beau trei, iar apoi patru, iar apoi cinci ouă crude în fiecare dimineaţă?
        — Ba da. Mi-amintesc. Aveţi dreptate.
        — Iar, mai apoi, nu dumneavoastră mi-aţi dat ideea să fac rost de-un ou de struţ?
        — Aveţi dreptate. Mi-amintesc.
        — Ei, bine, aşa am procedat. M-a costat o avere. Adică, aş fi putut să-mi cumpăr cu banii pe care i-am dat pe oul de struţ o maşină. L-am spart, l-am băut, zadarnic!
        — Cum, zadarnic?
        — Adică, nici un fel de voce. Nu vorbesc de Caruso. Nici măcar ca a lui... Dar ce să mai vorbim! Mă înţelegeţi? Arunc banii pe fereastră!
        — Vă înţeleg, dar n-aveţi dreptate. N-a fost nimic în zadar. N-aţi aruncat nici un ban pe fereastră. Dimpotrivă: i-aţi folosit aşa cum trebuie. Aş spune chiar că aţi cîştigat. Ba, aţi făcut cea mai mare afacere!
        — Eu? Ce fel de afacere? Ce-am cîştigat?
        — Adevărul: n-aveţi voce.

        Fabulă

        A încălecat pe un cal şi-a fost angajat imediat cascador. A încălecat apoi un elefant. Regizorul, asemenea lui Hanibal, i-a spus să-l urmeze pînă la Circul Mare unde o să aibă un succes extraordinar. Dar acolo, fiind prea mulţi care călăreau elefanţi, i s-a dat un purice.

(Perpetuum comic ’84, pag. 83)

 

 

 

Vezi toată postarea

Microsioane (pc93)

BUNĂVOINŢĂ

El a plecat cu maşina dincolo de munţi
pe o serpentină neştiută de nimeni,
un fel de mister al naturii
şuierînd printre steiuri
Şi-avînd alături brazi pînă la cer,
de fapt o potecă şerpuitoare
cu bolovănişuri cît roţile autoturismului...
Şi-abia după ce s-a răsturnat
s-au găsit atîţia care i-au arătat
drumul cel bun.

VARIANTE

Nu sînt sigur.
Dacă te-ai hotărît să te duci la elefant
atîta ştiu:
ori te urcă în spinare,
ori te striveşte!

ŞAH

Totul e mişcare.
Dar, iată, că una singură
fiind greşită,
a dus la pierderea întregii partide.


ACCIDENT

I s-a cerut să aleagă. Ce vrea să ducă:
vată sau fier?
Bineînţeles că a preferat vata,
dar punîndu-i-se în spinare aceeaşi greutate,
s-a asfixiat.

RECUNOAŞTERE

Treizeci de zile
luna a strălucit pe cer,
cum n-o făcuse niciodată.
Dar abia cînd a intrat în eclipsă totală
lumea s-a uitat la ea.

REPULSIE

Oricît a încercat să-l facă să vorbească
pe papagalul său
Pit,
crescut în larga terasă cu păsări îmblînzite,
între arbuşti ornamentali,
acolo unde ani de zile el îşi lua
cu prietenii săi cina, povestindu-şi aventurile,
n-a reuşit
din simplul motiv
că acestui papagal distins, inteligent şi sobru
nu i-au plăcut niciodată
mitomanii.
Singurele sale cuvinte au fost mai mult un strigăt:
— Mai bine, mut!

CRONICĂ ANTIRĂZBOINICĂ

De cele mai multe ori
cînd soldatul cu suliţa lungă
s-a năpustit asupra casei croitorului
a murit
împlîntat
în vîrful acului.

CARACTER

Chiar şi faţă de stejarul cel puternic
bradul rămîne un exemplu
fiindcă nu renunţă niciodată
la frunzele sale.

EXEGEZĂ

Uneori
citind versuri
mă duce gîndul la poeţii pădurii —
de pildă la cucul care
nu încetează să-şi strige numele,
drept semnătură,
pînă nu răguşeşte.

EMANCIPARE

— Nu te mai duci pe la fiică-ta?
— Nu, nu mă mai duc.
— De ce?
— M-a înlocuit.
— Pe tine? Ca mamă? Nu se poate! Cum? Cu ce?
— Cu o maşină de spălat.


INVIZIBILITATE

Nimeni nu i-a mai văzut capul.
Distanţa dintre el şi umeri a devenit,
pe nesimţite, atît de mare
încît
nu s-a mai putut distinge.

INVIDIE

Ducîndu-se împreună la rîu
mereu cu alte undiţe
spre a-şi arăta unul altuia cît de valoroase sînt,
peştii au observat
şi i-au lăsat
să se pescuiască între ei.

VÎSCUL

— Cum a ajuns în vîrf?
— A ştiut să aleagă copacul.

NAVETISTUL

— Te superi dacă te rog să mă scoli şi pe mine cînd se opreşte casa?

(Perpetuum comic ’83, pag. 146)

Vezi toată postarea

Microsioane (pc82)

        Rondel
        Fiind la loc de cinste, şi cea mai proastă sticlă de şampanie e mîndră pentru zgomotul făcut de dopul care a sărit.

        Depoziţie
        Ştiu, onorată instanţă că necinstea e un lucru de nimic. Şi ştiu, în schimb, că virtutea e de partea cinstei, că ea, cinstea, este bunul cel mai de preţ al omului.
        De aceea am şi încercat să nu uzez de ea, s-o folosesc cît mai puţin.

        Argumentări
        Pînă la adevărul absolut, toate celelalte adevăruri convieţuiesc într-o continuă polemică.

        Proverb
        Timpul trece, arta ramîne!

        Eternitate
        Dintotdeauna, acoperişurile marilor cetăţi au rămas, renovate secole după secole, pe seama generaţiilor următoare.

        Spectator
        În toate filmele, în toate cărţile, în toate piesele de teatru au loc întîmplări pe care le ştii şi le recunoşti, dar întotdeauna ca fiind petrecute acasă la alţii.


        Certitudine
        — Nu-ţi iei umbrela?
        — Nu, pentru că am observat că, de fiecare dată, după ploaie vine soarele.

        Timpul
        O vezi? Unde are riduri au fost, cîndva, surîsuri!

        Sfat
        Cînd pleci la drum, lung sau scurt, între lucrurile necesare, ia cu tine şi inteligenţa.

        Panorama
        Toţi oamenii se agită. Pe tot pămîntul. Pămîntul — ca o oală cosmică. Dar fiecare fierbe la temperaturi diferite.

        Geoistorie
        Cea mai mare insulă de pe pămînt e chiar Pămîntul, scăldat de apele Universului.

        Nuntă
        — S-au căsătorit pînă acum de opt ori.
        — De opt ori?
        — Adică, au fost la opt nunţi, retrăindu-şi-o tot de atîtea ori pe-a lor.

        Burlăcie
        — Dar întotdeauna ai avut sticle goale, domnişorule. De ce nu mai ai acum?
        — Eh, m-am însurat.

        Comuniune
        Sîntem lucizi: nici eu nu pot înota dincolo de geamandură, dar nici ea nu poate ţese pînza Penelopei.

        Iubire
        — De ce te porţi ca şi cum ai vrea mereu să plîngi?
        — Lacrimile fac ochii şi mai strălucitori.

        Imitaţie
        — N-am cum s-o fac să înţeleagă: nu vor fi niciodată prietene.
        — De ce?
        — Fiindcă dacă îi surîde, surîde şi ea, şi amîndouă sînt, atunci, adorabile, dar dacă privind-o, îi vine poftă, să zicem, aşa, dintr-un capriciu, să se strîmbe, se strîmbă şi ea.
        — Care ea?
        — Oglinda!

        Logodnă
        — Tu rămîi aici pe bancă. Am să mă duc la ai tăi să-ţi cer mîna.
        — Du-te. Ai dreptate: mîna-i la ei. Amîndouă mîinile sînt la ei. Şi stînga şi dreapta. Eu n-am decît inima.


        Dorinţă
        — Şi cel mai intim gînd?
        — Să-i dau fericirii virtutea acelei plante pe care o poţi recolta de cîteva ori pe an.

        Nostalgie
        — De ce cad florile cireşului?
        — Ca să ne aducem aminte de fulgii zăpezilor de altădată.

        Statistică marţiană
        — Ei, şi spune-mi: cîţi oameni există pe această planetă numită Pămînt?
        — Doi: o femeie şi un bărbat.

        Statornicie
        — O vezi pe Cătălina? Are un singur băiat, dar i-a adus în casă, în trei ani, trei nurori.

        Participare
        — Crezi că am atins toate problemele? Ascultă: dragi tovarăşi...
        — Şi tovarăşe.
        — Nu. Dragi tovarăşe...
        — Şi tovarăşi.
        — Nu. În satul în care voi ţine eu prelegerea nu lucrează decît femei.

        Examen
        — Ei, ia spune-mi acum, de ce gen e substantivul „arhitectură"?
        — Substantivul „arhitectura" e de genul feminin.
        — Dar „muzică"?
        — Feminin.
        — Dar „poezia"?
        — Feminin.
        — Foarte bine. Acum, ia spune-mi, cunoşti vreo artă de gen masculin?
        — Da: boxul!

(Perpetuum comic ’82, pag. 62)

Vezi toată postarea