Serbarea

        Directorul şcolii, Amilcar Ciurezu-Rîmnic, prezida cu neascunsă competenţă şi plăcere serbarea de sfîrşit de an şcolar. Curtea instituţiei era numai zumzet şi flori, voioşie şi culoare, fericire şi copleşitoare emoţii, copii, părinţi, cadre didactice, teancuri de cărţi cu cordeluţă şi coroniţe pentru copiii cei mai merituoşi, soarele generos strălucea vesel la locul lui, nimic nu fusese uitat pentru a susţine frumuseţea momentului.
        — ...Stimaţi oaspeţi şi colegi, dragi elevi — îşi continuă directorul prezentarea —, vom atribui acum distincţiile meritate elevilor din clasa a 5-a C. În această clasă, rezumativ, foarte rezumativ, am avut 27 de elevi înscrişi, avem aşadar 27 de absolvenţi...
        Directorul se ajuta adesea de o mare batistă în dungi spre a-şi şterge fruntea bogat transpirată şi de un pahar cu apă minerală — era neîndoios apă minerală în acel pahar, pentru că sticla se găsea vizibil alături —, pentru a-şi mai drege glasul apăsat de fireasca tulburare a solemnului moment. El continuă:
        — ...Au fost distinşi cu premiul întîi cu cunună şi diplome de merit pentru diferite materii la care au excelat printr-un plus de efort şi de valoare, următorii elevi şi eleve, la aceeaşi medie funcţionînd criteriul ordinii din catalog, cel alfabetic: Auroaie N. Ionica, Aplavişeanu Gh. Ivanciu, Barbălată P. Nicodim — fruntaş la categoria lui de vîrstă la concursul hipic din zăvoi, de Ziua Copilului —, Bunicelu Haş Teodor, Cuculeanu E. Claudia-Margareta, Calomfiroiou T. Silvia — complimente şi distinse felicitări părinţilor tăi, Silvica! —, Duşcăloiu R. Cristofor, Duşcăloiu R. Firicel, Duşcăloiu R. Garabet — adăugăm, pentru cei ce ne cunosc mai puţin, că aceşti harnici elevi nu sînt nici fraţi, nici barem veri primari, sau rude apropiate, oricît de curios ar părea —, Duţuleanu Cr. Isidor, Energescu B. Calistrat, Erculeanu S. Anicuţa — cei de faţă punctau cu aplauze însufleţite această victorioasă strigare, mai intense acolo unde grupul celor dragi din familie era mai des şi mai expresiv —, Fologea I. Ambrozie, Georgescu N. Constantin-Marian — neîntrecut în arta lucrului manual, la decorarea cu ciucuri a cojoacelor de tip popular —, Gîndăcel C. Micşunica, Maritoniade M. Luiza — către ai cărei părinţi distinşi se îndreaptă acum recunoştinţa noastră fierbinte, datorîndu-le atîtea îmbunătăţiri substanţiale în localul vrednicei noastre instituţii şcolare, drept aceea vă îndemn să-i aplaudăm din inimă! —, Galimatianu U. Nichifor, Ionescu I. Ion-Eusebio, cu un cunoscut premiu internaţional la şahul prin corespondenţă, Ilarianu N. Onisie, Luntremare S. Elidor, Morcovicescu Ath. Amilcar, fruntaş, de asemenea, la colectarea fierului vechi, Retezatu Gr. Haralambie, Rugină Lucia-Ivona, merituoasă reprezentantă a şcolii ca interpretă muzicală la solz de peşte, Toltovică A. Rămurel, Teofiloaia I. Aurora, Teofiloaia I. Damaschin, fraţi buni şi nedespărţiţi în clasamentul şcolar la finele anului, iar ultimul, dar nu cel din urmă — îşi plasă directorul un spirit preferat —, Zîmbăreţu D. Eronim, din partea unchiului său şcoala primind importante îndrumări la repararea sălii de sport. Sînt 27, dragi oaspeţi? Tocmai 27 în cap! Toţi cu media rotundă de 9,91!, sfîrşi năduşit şi ferice directorul Amilcar Ciurezu-Rîmnic. Îi felicităm încă o dată şi adresăm o caldă strîngere de mînă destoinicilor lor profesori, cadre didactice, între care am cinstea să mă număr, dar mai cu seamă distinşilor părinţi, cu neascunse merite în viaţa oraşului şi în educarea acestor minunaţi copii, dimpreună cu noi, dascălii lor, la obţinerea unor asemenea rezultate care cinstesc şcoala şi oraşul nostru. Să ne trăiască!
        Aplauzele tunară, buna dispoziţie, fericirea pluteau ca un văl diafan pe toate feţele.
Serbarea era abia la început.

(Perpetuum comic ’89, pag. 127)

Vezi toată postarea

Pregătiri

Să recapitulăm: costumul bej, 

Cravate, două: albe, fistichii, 

Cu dungi discrete, vag liliachii 

Şi blugii necălcaţi, de formă vrej,

Adaog negreşit: o pălărie. 

Fularul mov, o bluză gri, de schimb. 

Că doar nu merg acolo să mă plimb 

O pijama, căciula brumărie.

În buzunare - portmoneul mic. 

Batiste, acte, unu - două fleacuri. 

Calmante, aspirină, alte leacuri 

Şi - să nu uit! -: ţigări, chibrituri plic.

În geanta de voiaj, prosoape - trei. 

Un şip cu vodcă - păhărel din plastic! 

rezervă de pantofi - cu gumilastic -, 

iar de mîncare mult - fără mujdei!

Şi după ce-ndelung m-am echipat, 

Mi-am sărutat copiii şi nevasta – 

Atîta am de preţ pe lumea asta 

Zbughind-o-apoi pe scări ca un turbat,

Cu inima bătînd şi ochiul rece, 

La faţă galben cum e cucuruzul, 

S-aştept ca un martir autobuzul, 

Blestemul meu şi-al tău: 110!...

(Perpetuum comic ’88, pag. 65)

Vezi toată postarea

Sonet dezgustat

Ce vrea cu mine domnul de la şase, 
De-mi toarnă-n cap trei mii de decibeli, 
Trompete, tobe, alte zdrăngăneli 
Şi răcnete de fiare fioroase?

Se joacă fotbal, box, pe pardoseli, 
Se taie lemne mari şi noduroase! 
Şi-aşa, cu ameţeli şi cu ponoase 
Trăiesc amarnic, printre picoteli.

I-aş face trei procese la judeţ, 
I-aş arăta dispreţul meu fanatic, 
L-aş înfrunta cutezător, semeţ,
Tăind cu forţă nodul problematic. 

Dar pentru că e şeful meu direct, 
O-nghit şi p-asta calm şi cu respect...

(Perpetuum comic ’88, pag. 65)

Vezi toată postarea

Aria papagalului

Îl ştiu demult. Trăieşte în răscruciul 
Diverselor porniri de potlogar 
E peste tot, dar pare - ce bizar -, 
Mărunt şi şters, nu-şi afişează luciul.

Parc-ar fi albă... Albă este chiar! 
Sau neagră? Neagră cum e tuciulI 
E roză totuşi... Roză ca surguciul! 
Sau verde? O, ce verde de mărar!

E Pristanda cu spray-uri şi mătreaţă, 
O rămăşiţă-a altui veac uitat, 
Mimînd o existenţă şugubeaţă

Şi în salubrul spaţiu ce ni-e dat,
E-un papagal de tip cameleon, 
Penibil, incurabil şi afon.

(Perpetuum comic ’87, pag. 191)

Vezi toată postarea

Parabola broaştelor ţestoase şi a nepotului mult iubit

Trei broaşte ţestoase,
morocănoase,
aveau un nepot la capătul văii.
Prin urmare, porniră să-l vadă pe rînd,
judecînd
să-i ocolească pe răii
care le-ar primejdui viaţa
şi carapacea.
Fără nepot ele nu-şi mai găseau pacea.

Prima porni dimineaţa,
dar se împotmoli într-un pogon cu varză
şi nu mai plecă,
pentru că
varza era de calitate.


Broasca a doua porni, fără ca vremea s-o piarză, 
pe-nserate,
dar intră la o miuţă
cu premii în morcovi fierţi.
Să mă ierţi,
nepoate — ar fi zis ea,
în gîndul ei de broscuţă,
dar asta e situaţia!

Porni şi-a treia, ocolind toate capcanele.
Întîlni însă
— aşa e cînd te pasc ghinioanele —
în drum, o grămadă de bolovani.
Aşteaptă cu răbdare două sute de ani,
ca ploile să roadă piedica pietroasă
şi trecu bucuroasă.
Dar n-avu noroc:
nepotul se mutase între timp la bloc,
şi nu-l mai găsi,
aşa că ea mai trăi
o sută de ani şi muri...

ÎNVĂŢĂTURA mi-a adus-o în plisc cumătra barza:
Mătuşi,
vizitaţi-vă nepoţii înainte de a se coace varza!

(Perpetuum comic ’84, pag. 29)

Vezi toată postarea

Cunoscătorul

        Era un bărbat care atrăgea uşor atenţia: tînăr, negricios, cu mustăcioară, de statură înaltă, în floarea vîrstei, cum se spune la noi în cartier. Figura lui îmi plăcea, îmi inspirase de la început un interes pe care nu mi-l explicam, deşi, trebuie să spun, asta mi se întîmpla destul de des. Umbla printre gondolele cu cărţi şi pe dinaintea rafturilor pline, cu mersul său elegant, alunecînd parcă, ferindu-se a deranja pe cineva, vreun alt cumpărător. Privea marfa cu un ochi lacom, pofticios, de cunoscător fin, fără îndoială. Purta mănuşi, vremea nu era încă destul de caldă, lua o carte de ici, una de dincolo, pipăindu-le cu sfiiciune, cercetîndu-le cu o uitătură de degustător avizat şi foarte atent să nu le îndoaie filele. Într-un loc se opri, trase din buzunarul interior al hainei un portvizit din piele cu monogramă, din care scoase neglijent un purcoi de bancnote bine orînduite, măsurîndu-le rapid, din priviri, grosimea. Liniştit din acest punct de vedere, trecu mai departe.

        La standul literaturii ştiinţifice poposi îndelung. Luă cu evlavie în mîini un studiu în două părţi asupra vechii arte indice, stărui concentrat asupra cîtorva pasaje, preţul nici nu-l privi, n-avea importanţă. Puse apoi volumele de-o parte, alese apoi altceva, care, din punctul de unde priveam mi se părea a fi un opus academic despre viruşii spirali. Atent şi cu vădită competenţă foiletă cartea masivă, planşele îl reţinură ceva mai mult, după care puse iarăşi totul în rafturi, răzgîndindu-se cu destul regret. Răsfoi meticulos mai multe culegeri enciclopedice, îşi notă chiar într-un carneţel cochet cîteva titluri, opri cu sine vreo patru, reveni la studiile asupra artei indice şi a viruşilor spirali, pe care le adăogă celorlalte şi purtîndu-le atletic sub braţ îşi urmă investigaţia.


        Depăşi cu oarecare nonşalanţă — nu i-aş zice dispreţ — sectorul literaturii contemporane, reveni totuşi, gustă cu evidentă plăcere cîteva pagini de versuri ale unui autor tînăr, peste alte cîteva volume noi trecu fără vreunul din comentariile făcute cu care mă deprinsesem tot privindu-l, reţinu apoi cel din urmă roman al unui clasic în viaţă, ca să spun aşa, de asemenea, fără a le mai răsfoi, două volume de nuvele proaspăt ieşite de sub teascuri. Îşi consultă încă o dată portvizitul şi teancul de bancnote, după care, întru totul liniştit, rugă pe una din vînzătoare să-i supravegheze cîteva momente pachetul deja constituit, adăstînd după aceea în sectorul dicţionarelor. Ştia multe, se vedea bine, mai ales după uşurinţa cu care îşi prelingea privirea asupra volumelor, dar noutăţi erau destule şi atracţia cărţii se dovedea prea insistentă asupra acestui cunoscător, încît reţinu la repezeală patru, în patru limbi diferite, alătuîndu-le pachetului, după care se plasă cu ochii dogorind de plăcere în sectorul cărţii de artă. Migăli o bună jumătate de ceas acele minuni tipografice, respirîndu-le parfumul, mîngîindu-le cu o fervoare aparent naivă, trecînd de la un raft la altul cu încetineală, părăsind cu izbitoare părere de rău o serie de volume — oricum, nu pot cumpăra totul!, părea să spună figura lui —, dar alegînd hotărît altele, pe care le purtă spre vînzătoarea de adineauri, făcîndu-i totuşi semn că s-ar putea să mai adaoge ceva.

        Ultima secţie a librăriei, spre ieşire, era cea documentară. Cunoscătorul răsfoi grijuliu broşurile cu ultimele tipărituri, cataloagele editurilor, listele cu noutăţile recepţionate în această săptămînă. Privi în jur. De unde se afla acum, vînzătoarea căreia îi încredinţase impunătorul pachet nu se zărea.
        Făcu trei paşi spre uşă şi ieşi.
        Mi se păru că oftează.
        Afară, soarele lumina optimist. Dinspre dugheana de alături, unde se şi aflau la rînd vreo cîteva cumetre locuind prin preajmă, năvălea un miros îndîrjit de gogoşi calde, proaspăt pregătite în cazanul cu ulei încins. Cunoscătorul se opri la rînd fără nici o şovăială.
        Nu-şi putea refuza această neasemuită plăcere.

(Perpetuum comic ’83, pag. 211)

Vezi toată postarea