La barul aeroportului din B.
— Tanţa! (persoană subţire, felină, blondă)
— Manţa! (idem, pe roşcat)
— Tanţa, scumpo, de cînd nu te-am mai văzut! (sărutări patetice) Ce faci, pleci? Vii?
— Manţa scumpo, nici nu ştii ce dor mi-a fost de tine... (trei, patru lacrimi) Pleci undeva? Vii de undeva?
— Da... Mai ţii minte, Tanţa, pe cînd eram noi două la şcoală? (pauză) Da, tocmai acum am sosit... (oftînd) Franţa, Italia, Belgia, Olanda... Sînt frîntă, nu mai pot.
— Ani de zile am stat în aceeaşi bancă (pauză). Cum a fost, draga mea, spune-mi? Eu plec în Nord: Norvegia, Suedia, Finlanda...
— Pe astea le-am terminat acum doi ani! (gest indiferent) Apropo, dar cu ce ocazie?
— O, soţul meu este inginer-şef, la o mare întreprindere! Pleacă într-un schimb de experienţă. Şi cum n-am vrut să-l las singur... (alt ton) Dar tu?
— O, soţul meu este sportiv de performanţă. Marcel, tu! Nu se poate să nu fi auzit de el. Handbal, dragă! Toată ziua bat drumurile prin lume. A început să-mi fie lehamite! În deplasarea asta mi-am rupt trei perechi de pantofi!
— Ţie-ţi dă mîna să vorbeşti, dar eu de-abia m-am măritat. A fost frumos, zici?
— Nu cine ştie ce. Peste tot muzee, castele... De cîteva ori, de plictiseală, era să mă arunc în aia... Cum naiba îi zice rîului care trece prin Paris? Vistula, tu?
— Ah, Manţo, proastă mai eşti! Vistula e in Suedia... Ebru! Sau Tibru! Una din astea două curge prin Paris. Apropo, tu ai fost la Luvru?
— Nu. Că tocmai era închis. Preluau marfă... Dar am găsit alături nişte bluziţe, să înnebuneşti nu alta! Ei, dar Roma, să vezi tu Tanţo, Roma! Acolo mătăsuri! De Bruxelles ce să mal zic!
— Fericito! Apropo, am auzit că în Norvegia, sau poate în Suedia, nu mai ştiu, există... fiorduri. Ce sînt alea, dragă?
— Nici atîta nu ştii, dragă? Se vede că nu eşti umblată! E aşa, cum să-ţi spun, nişte blănuri polare. Cu garnituri negre...
— Da? Atunci o să-mi cumpăr o duzină. Ce bine-mi pare că te-am întîlnit! (privindu-şi ceasul) E tirziu, trebuie să plec. Pa, Manţi, şi să ne vedem cu bine. Apropo, ce ţi-a luat bărbatu’ tău de sărbători?
— O, soţul meu mi-a cumpărat un Fiat 127 sport! Roşu! E o nebunie, nu alta! Dar ai tău?
— O, mie soţul meu mi-a cumpărat un Ţuculescu. Nu e cine ştie ce, dar totuşi...
— Tot cu patru uşi, dragă?
(Perpetuum comic ’91, pag. 36)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu