Pe schele

(Parodie după George Ţărnea)

E o familie tînără - mare bucurie 
Şi-s două aripi în plus 
Pentru soţ şi pentru soţie 
Lansîndu-şi avîntăriie în sus.

Poţi visa. Da, aici poţi visa - şi gîndi 
Ca pe o frază zborul, 
Că intră-n clădirea lor mulţi copii 
Aducînd o mulţime de viitoruri.

Afară, văzduhul e colindat de mistrii 
Şi de zîmbete
                       şi într-un fel de falnic efort 
Oraşul se mută în zi 
Cu mijloacele-acestea de transport.

O, tinerii căsătoriţi abia de ieri! 
O, rezonanţă proaspătă a aerului inspirat! 
Oraşul a făcut două inovatoare trieri 
Dăruindu-l pe unul cu celălalt...

Şi nu s-ar fi întîlnit
Şi n-ar fi fost totul atît de frumos
Dacă aripile lor
                                       Cu zborul zvîcnit
Ar fi plutit vreuna mai jos.

(Perpetuum comic ’89, pag. 92)

Vezi toată postarea

Reluarea muncii

A fost şi birocratu-n concediu - l-am bifat. 
Şi iată-l, la ghişeu din nou e instalat, 
Reconfortat şi freş, cu forţe înzecite 
Şi pus acum pe treabă cît şapte pasă-mi-te. 
Îşi pune mînecare - funcţionar model! – 
Pe scaun se aşează (vizibil cu mult zel!)
— Mă rog, cine-i la rînd, cu glas mieros întreabă,
Iar dincolo de sticlă răsare-un om de treabă, 
Dar cam caricatură - cu cearcăne, urît, 
Cu mărul lui Adam blocat în gît, 
Cu o chelie mare, în curs de-ncărunţire 
Şi c-un profil - ca-n Hamlet - atîta de subţire
Că nici nu-l poţi vedea cu-o singură privire; 
Ca să-l zăreşti, se cere de cincisprezece ori 
Făptura-i filiformă cu ochiul s-o măsori 
Şi, chiar şi-atunci, nu-i sigur că văzul nu te-nşeală...
E-un spirochet, un zero, o sîrmă în spirală,
Un mizilic, o umbră, o transparenţă care 
Te miri că se mai ţine sărmana pe picioare. 
Tot nasul i-e o lamă, iar gura - pungă, creaţă, 
Tăiată-n jumătate de-un fel de strungăreaţă 
(Ca la Marin Sorescu, lipsesc... trei dinţi din faţă!) 
Aşteaptă birocratul, e mult prea răbdător, 
Concediul i-a pus nervii pe toţi la locul lor 
Şi totul e, tovarăşi, cînd stai să te gîndeşti, 
Atît: solicitanţii cu drag să îi serveşti!
— Eu, începu fantoma, am fost, acum o lună, 
Cu-o cerere de slujbă... Ţi-am înmînat-o-n mînă!
— Mă rog, şi care-i baiul? zîmbeşte birocratul. 
Cel’lalt, izbit de zîmbet, se clatină ca beatul... 
Auzi ce întrebare! Păi, el de ce-i aici?!
— Ascultă, zice moale, e vorba de-un servici, 
De-acela pentru care matale, fire bună,
Mi-ai spus: „Revino mîine!" - şi mîine e o lună 
De cînd aştept răspunsul şezînd sub gemuleţ,
Întreb, deci, de răspuns...
                — Aşa, zii, pe-nţeles! 
Cum te numeşti, matale?
              — Popescu D. Vasile.
— O clipă, să mă uit... Mda!... Eşti trecut la mine
Şi ţi-e înaintată suplica la birouri... 
Ai număr două’ş’patru urmat de trei zerouri...
E bine. Ai răbdare de vrei să intri-n pîine. 
Nu s-a primit răspunsul, aşa că vino mîine!

Acestea fiind zise, fantoma a plecat, 
Slăbit peste putinţă de-atîta aşteptat, 
Şi-n urma-i, birocratul un nou imbold 
Simţindu-se în stare de fapte - avîntat 
Ca omul după-o cură de aer ozonat...

(Perpetuum comic ’88, pag. 158)

Vezi toată postarea

Epigrame VI (pc87)

Epitaful unui carierist

Stă. Aceasta-i neplăcerea. 
Însă nu-i de tot răpus... 
Dînsu-aşteaptă re-nvierea 
Ca s-ajungi iarăşi SUS!

De-acum de incapabil am scăpat: 
Avea o rudă sus: l-a... promovat! 
Şi merge bine treaba - şi astfel, se arată 
Că promovarea-i fuse de-a dreptul indicată!

(Perpetuum comic ’87, pag. 176

Vezi toată postarea

Catrene cu melci

Obiectiv

Îşi scrise şi-astăzi drumul cu... sudoare,
Însă, ca de-obicei, atîta vru să se scrie
(Motiv de incomensurabilă mîndrie):
„Melcu-a făcut o deplasare!"

Interogativ

Îşi zise melcul, sub al său recif:
„Cum vine treaba asta? Cine-a-nţelege poate?
De cînd mă ştiu, eu car o piatră-n spate,
Însă proverbial aud că-i tot Sisif!"

(Perpetuum comic ’82, pag. 197)

Vezi toată postarea

Epigrame IV (pc82)

PROCES-VERBAL

În cuvîntul următor,
Nae, care-i vînzător,
Ne arată tuturor
C-ar fi de mai mult capabil,
Însă nu e... responsabil!

SFÎRŞIT DE CONCEDIU

Duşi de undele marine
Amîndoi gîndim nespus:
Ea, la toamna care vine
Eu, la banii ce s-au dus.

        ION ŢÂRLEA

(Perpetuum comic ’82, pag. 104)

Vezi toată postarea