A fost şi birocratu-n concediu - l-am bifat.
Şi iată-l, la ghişeu din nou e instalat,
Reconfortat şi freş, cu forţe înzecite
Şi pus acum pe treabă cît şapte pasă-mi-te.
Îşi pune mînecare - funcţionar model! –
Pe scaun se aşează (vizibil cu mult zel!)
— Mă rog, cine-i la rînd, cu glas mieros întreabă,
Iar dincolo de sticlă răsare-un om de treabă,
Dar cam caricatură - cu cearcăne, urît,
Cu mărul lui Adam blocat în gît,
Cu o chelie mare, în curs de-ncărunţire
Şi c-un profil - ca-n Hamlet - atîta de subţire
Că nici nu-l poţi vedea cu-o singură privire;
Ca să-l zăreşti, se cere de cincisprezece ori
Făptura-i filiformă cu ochiul s-o măsori
Şi, chiar şi-atunci, nu-i sigur că văzul nu te-nşeală...
E-un spirochet, un zero, o sîrmă în spirală,
Un mizilic, o umbră, o transparenţă care
Te miri că se mai ţine sărmana pe picioare.
Tot nasul i-e o lamă, iar gura - pungă, creaţă,
Tăiată-n jumătate de-un fel de strungăreaţă
(Ca la Marin Sorescu, lipsesc... trei dinţi din faţă!)
Aşteaptă birocratul, e mult prea răbdător,
Concediul i-a pus nervii pe toţi la locul lor
Şi totul e, tovarăşi, cînd stai să te gîndeşti,
Atît: solicitanţii cu drag să îi serveşti!
— Eu, începu fantoma, am fost, acum o lună,
Cu-o cerere de slujbă... Ţi-am înmînat-o-n mînă!
— Mă rog, şi care-i baiul? zîmbeşte birocratul.
Cel’lalt, izbit de zîmbet, se clatină ca beatul...
Auzi ce întrebare! Păi, el de ce-i aici?!
— Ascultă, zice moale, e vorba de-un servici,
De-acela pentru care matale, fire bună,
Mi-ai spus: „Revino mîine!" - şi mîine e o lună
De cînd aştept răspunsul şezînd sub gemuleţ,
Întreb, deci, de răspuns...
— Aşa, zii, pe-nţeles!
Cum te numeşti, matale?
— Popescu D. Vasile.
— O clipă, să mă uit... Mda!... Eşti trecut la mine
Şi ţi-e înaintată suplica la birouri...
Ai număr două’ş’patru urmat de trei zerouri...
E bine. Ai răbdare de vrei să intri-n pîine.
Nu s-a primit răspunsul, aşa că vino mîine!
Acestea fiind zise, fantoma a plecat,
Slăbit peste putinţă de-atîta aşteptat,
Şi-n urma-i, birocratul un nou imbold
Simţindu-se în stare de fapte - avîntat
Ca omul după-o cură de aer ozonat...
(Perpetuum comic ’88, pag. 158)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu