Se afișează postările cu eticheta Adrian Păunescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Adrian Păunescu. Afișați toate postările
, ,

Laudă amplă

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989. Trimiteţi-ne un comentariu

Laudă-n veci lui moş Vasile Ţîrca, 
albit de ani ca semnul de-ntrebare, 
el care foarte mare grijă are 
de tot ce se întîmplă azi la Bîrca.

Au vrut, demult, duşmanii să-l omoare, 
i-au strecurat sub cuverturi năpîrca 
acelui cetăţean muncind cu sîrg ca 
să nu existe haturi şi răzoare.

Glorie lui! Acum pensionar e 
şi-i plin de demnitate şi principii 
şi critică grozav de dur pe tipii 
ce vor să-i fure turma de mioare.

E flacără, e torţă, e feştilă, 
tînăr şi adulat ca Moş Gerilă

(Perpetuum comic ’89, pag. 73)

, , , , ,

Balada lui Ilie de la sculărie

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989. Trimiteţi-ne un comentariu
după o anecdotă cunoscută


Cică-ntr-o uzină dintr-un mic oraş 
a venit un lider din străinătate, 
gazdele cu dînsul se purtau gingaş, 
ca să-i intre-n voie, le făceau pe toate.

Vizitînd străinul secţiile lor, 
s-a oprit deodată şi cu bucurie 
arătă spre-un simplu, vîrstnic muncitor: 
Ăsta nu-i Ilie de la Sculărie?

Iar oficialii tare s-au mirat 
de această faptă, totuşi, peste poate, 
şi l-au pus pe listă neîntîrziat 
ca să plece grabnic în străinătate.

A ajuns la Roma c-un autobuz, 
după ce un vameş, fir-ar el să fie, 
fără ezitare cică le-ar fi spus: 
Ăsta nu-i Ilie de la Sculărie?

Iar la Roma, papa însuşi i-a primit, 
i-a tratat amabil cu-un pahar de apă 
şi era şi dînsul parcă fîstîcit, 
neştiind-o totuşi de unde s-o-nceapă.

Dar ca orice papă, a găsit un drum 
şi pe unul gureş, vocea lui mlădie, 
l-a-ntrebat cu-n tandru scîrţîit postum: 
Dînsul nu-i Ilie de la Sculărie?

Observînd acestea, cei îndrituiţi, 
care mersul lumii zilnic îl veghează, 
s-au simţit datornici, lui Ilie, bliţ 
să-i organizeze şi o mică pază.

Cînd erau la papa, Doamne, ce necaz, 
unul dintre paznici leşină afară, 
medicii de gardă îl făcură treaz 
şi motivul bolii toţi îl căutară.

„Poţi cumva şi nouă tu să ne explici 
cauza din care ai căzut în luptă?" 
„Domnilor, v-aş spune: cum stăteam aici, 
încordat în veghea asta ne-ntreruptă,

A trecut regina Angliei pe aci, 
cu-o suită mare şi cu protocoale, 
m-am retras în umbră, spre-a nu stingheri 
şi-am simţit genunchii cum îmi pică moale.

Cînd am auzit-o cu cît interes 
îşi întreaba Curtea că ar vrea să ştie 
cine-i bătrînelul purtător de fes 
de lîngă Ilie de la Sculărie".

21 august 1988,
Baia-Mare - Ciucea

(Perpetuum comic ’89, pag. 48)







, , , , , , ,

Antologie parodistică

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989. Trimiteţi-ne un comentariu
TUDOR GEORGE
Sone aerian


Să nu mă-nveţe Fănuş Neagu
Ce-nseamnă un sonet frumos.
Eu am de astea cu desagu
Şi toate mi-au ieşit vînjos.

Am ascultat odată gagu’
Că sînt hirsut şi fioros
Şi că sînt mai trebuincios
Decît unei mamzele magu’.
Nu voi lăsa vreodată steagu’
Acestui vin trebuincios
Chiar dacă domnul Fănuş Neagu
Venit recent din occident
E sobru, trist şi abstinent.


GHEORGHE PITUŢ
Aş paşte turme


Aş paşte turme-n orice zi,
mioare berce sau cornute
cu blană albă, blană gri,
chiar dac-ar fi vreo şapte sute.
Urcat pe un catîr docil
le-aş zice doine din caval
şi m-aş simţi din nou copil
umblînd pe vale şi pe deal.
Sînt mulţi confraţi care se-ndoaie
de ce înseamnă să creşti oi
ei nu ştiu cum că orice oaie
dă cîte-un miel sau cîte doi.
Că e frumoasă ca o zînă
şi dacă îi vorbeşti mai rar,
seara cînd vine ea la stînă
se mulge singură-n şiştar.


ADRIAN PĂUNESCU
Declaraţie


Te iubesc chiar dacă plouă, te iubesc chiar dacă ninge
meteorologii ăştia au în loc de cap o minge
te iubesc şi la Craiova cînd mă plimb sub vechiul zid
şi cînd cînt diverse imne în tribună la Rapid.
Te iubesc cu disperarea unui tren ce nu se-opreşte,
foaie verde de iubire, foaie verde cozi de peşte.
Mai ales la malul mării te iubesc şi mai enorm,
te iubesc şi dimineaţa şi cînd seara vreau să dorm.
Voi reglementa această stare anacronică şi veche
şi-am să-ţi cînt un imn de jale sub pufoasa ta ureche,
să ţi se-nfioare nara roză ca un trandafir
ochii să ţi se-nfioare în reflexe de safir
lira coamei tale lunge, părul tău pînă la glezne
îl voi face înc-o dată să mai lumineze bezne
şi pe cei ce te huliră am să-i spintec cu-n pumnal
tu, nesemnul vieţii mele, nărăvaş şi dulce cal...


ALEXANDRU ANDRIŢOIU
În urbea mea


În urbea mea cu ziduri crenelate
şi trei biserici fără cîntăreţi
am scris la poezii pe deşălate
pentru fetiţele de tîrgoveţi.
Pe una am iubit-o cel mai tare
şi i-am compus cu sîrg un mic rondel
şi într-o noapte cu miros de floare
i-am ciocănit încet în geam cu el.
Tăticul ei, perceptor la finanţe
m-a înjurat de mamă cu tot focu’
în rime clasice şi asonanţe:
—  „Vandrocule*, ce? vrei să-mi spargi oblocu’

vandroc = golan
obloc = geam


ION GHEORGHE
Condica în versuri


Am fost iarna asta îmbrăcat după tot tipicu
la Arad în oraşul ăluia de-i zice Mircea Micu.
Stă într-un cartier poreclit Micălaca
unde are ugerul cît o căpiţă vaca.
Dar bărbatul ăsta cu mustăţi ca de focă polară
nu consumă produse lactate de la alimentară
şi cît am stat acolo m-a dus în ispită
şi m-a îndopat cu clisă şi pită.
Întîi lua pita moale şi mare cît o roată de car
şi-o crucea pe burtă cu smerenie şi har
apoi lua clisa, slănina adică, şi-o făcea tăiţei
şi o punea peste pită şi zicea că-s soldăţei.
Mai lua şapte cepe grase ca nişte văduve
şi le zdrobea fără milă pînă la măduve.
Apoi mai lua cîrnaţi mirosind a fum şi boia
şi zicea: Ia, Gheorghe, mai ia!
Şi cînd luam o îmbucătură
simţeam o văpaie aromată în gură
şi ca să sting văpaia din gura suspinului
blestematul mă imbia cu păcatul vinului.
Avea trei feluri de vin: unul negru ca moartea
pe care dacă-l gustai îţi vedeai soartea.
Unul zmeuriu şi cu aroma rară
cum miroase fecioara la subţioară.
Al treilea curat ca lacrima lui Iisus
cel care-a-nviat şi ne-a lăsat şi s-a dus.
Eu îi scandam versuri din Ovidiu
declarîndu-i că nu beau din principiu.
— Nu te necăji Gheorghe dragul meu,
zicea, că beau io şi în locul teu.


ION HOREA
Iarna la Sinaia


Ninge ca-n apocalipsă, mi s-a făinit odaia,
Domnul scutură din ceruri Alba Lux peste Sinaia.
Nici un scriitor nu iese, toţi creiază şi suspină,
Doar la prînz se-adună sumbrii să prînzească la cantină
Unul, prins de inspiraţii şi pe care-l cheamă Victor
Desenează şi la masă să se ştie că e pictor.
A venit şi-o poetesă cu o platinata freză,
Numai ochi şi numai unghii care scrie în engleză.
E aici şi domnul Zincă, detectivul scriitor
Care-a fost prădat ieri noapte de-un abil de infractor
Nu i-a luat nici portofelul şi nici ceasul marca „Trix”
doar o schemă poliţistă şi un amărît de pix.
— Ştii, îmi zise într-o seară decretînd cu tot elanu’
pixul meu a fost sustras de prozatorul Tecuceanu...

(Perpetuum comic ’85, pag. 190)

Persoane interesate