Cică-ntr-o uzină dintr-un mic oraş
a venit un lider din străinătate,
gazdele cu dînsul se purtau gingaş,
ca să-i intre-n voie, le făceau pe toate.
Vizitînd străinul secţiile lor,
s-a oprit deodată şi cu bucurie
arătă spre-un simplu, vîrstnic muncitor:
Ăsta nu-i Ilie de la Sculărie?
Iar oficialii tare s-au mirat
de această faptă, totuşi, peste poate,
şi l-au pus pe listă neîntîrziat
ca să plece grabnic în străinătate.
A ajuns la Roma c-un autobuz,
după ce un vameş, fir-ar el să fie,
fără ezitare cică le-ar fi spus:
Ăsta nu-i Ilie de la Sculărie?
Iar la Roma, papa însuşi i-a primit,
i-a tratat amabil cu-un pahar de apă
şi era şi dînsul parcă fîstîcit,
neştiind-o totuşi de unde s-o-nceapă.
Dar ca orice papă, a găsit un drum
şi pe unul gureş, vocea lui mlădie,
l-a-ntrebat cu-n tandru scîrţîit postum:
Dînsul nu-i Ilie de la Sculărie?
Observînd acestea, cei îndrituiţi,
care mersul lumii zilnic îl veghează,
s-au simţit datornici, lui Ilie, bliţ
să-i organizeze şi o mică pază.
Cînd erau la papa, Doamne, ce necaz,
unul dintre paznici leşină afară,
medicii de gardă îl făcură treaz
şi motivul bolii toţi îl căutară.
„Poţi cumva şi nouă tu să ne explici
cauza din care ai căzut în luptă?"
„Domnilor, v-aş spune: cum stăteam aici,
încordat în veghea asta ne-ntreruptă,
A trecut regina Angliei pe aci,
cu-o suită mare şi cu protocoale,
m-am retras în umbră, spre-a nu stingheri
şi-am simţit genunchii cum îmi pică moale.
Cînd am auzit-o cu cît interes
îşi întreaba Curtea că ar vrea să ştie
cine-i bătrînelul purtător de fes
de lîngă Ilie de la Sculărie".
21 august 1988,
Baia-Mare - Ciucea
(Perpetuum comic ’89, pag. 48)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu