Domnule colonel

cîţi vor trăi? cîţi vor trăi? soldaţii
lunecînd la paradă printre baionete
ca apa de ploaie pe un jgheab
sau din robinete
cîţi vor muri? cîţi vor muri?
desigur cei care
nu vor mai răspunde seara la numărătoare
nu se vor mai interesa de ciorba de a doua zi
vor muri
cîţi soldaţi au murit eroic astăzi?
întrebă colonelul din beci
cu un picior călare peste celălalt
colonelul călare, deci,
vă ordon să raportaţi procentul planificat
mai puţin nici-o zecime de soldat
s-a-nţeles?.... ţeles, ...les
domnule colonel
vă raportez, un şrapnel
se-ndreaptă spre el
ca să facă, ce să facă
acasă are nevastă, purcică şi vacă
părinţi mai bătrîni
ca livada bătrînă de pruni
şi multe datorii
şi copii?
să stea ordon
eroic şi drept
ca un baston
iar voi să trimiteţi de urgenţă scrisoare
pentru nevastă, pentru mă-sa-mare
de felicitare

(Perpetuum comic ’86, pag. 78)

Vezi toată postarea

Draga mea anvelopă de automobil

draga mea femeie
specific pentru că puteam să spun
draga mea broască sau draga mea
anvelopă de automobil
îţi declar cu mîna pe coastele învelitoare
ale inimii mele
(nu cu mîna pe conştiinţă cum te-am obişnuit
conştiinţa fiind ceva mai abstractă
şi mai nedureroasă)
că nimic şi niciodată
nici avalanşe, nici trăznete
nici scumpirea usturătoare a briliantelor
nu mă vor determina să te iubesc
mai puţin
dragostea mea va fi nebună şi
inoxidabilă
(mărturiseşte că puţini te-au curtat astfel)
schior pătimaş voi urca după tine în rai
şi voi sări fără ezitare
în prăpastia iadului
bătînd recordurile mondiale ale prostiei
draga mea iubită
iubita mea dragă
sentimentul meu de beton nepieritor
material din care se construiesc monumentele
îţi jur aşa cum numai un condamnat
care n-a mai fost condamnat niciodată jură
să-ţi fiu
- ce naiba să-ţi fiu? -
să-ţi fiu ce vrei tu pînă la moarte
şi un pic după aceea

(Perpetuum comic ’86, pag. 77)

Vezi toată postarea

Lîngă turla trupului meu

m-am bucurat Doamne şi am suferit
ca un catîr pingelit
fără intrare în staulul divin
şi fără vin

mi-am pus anafura îndoielii în sîn
şi am turnat sîngele meu roşu în
călimările din care
am scos amintiri cel mai adesea bizare

m-am zbătut şi am crezut
că tot ce-am ratat poate fi luat
              de la început
vremelnicele iubiri
ruga pentru păcatele subţiri

lîngă turla de mănăstire a trupului meu
am crescut Doamne un leu
pe care cu mine însumi l-am hrănit
            pînă m-am sfîrşit

(Perpetuum comic ’86, pag. 77)

Vezi toată postarea

Execuţie

gata vers, desfă-ţi grumazul
te descheie azi ia gît
voi veni cu o secure
să-ţi scurtez dovleacul slut

nu-mi mai placi, critici la moda
ridicînd pe aiţii-n nori
ţi-au semnat sentinţa clară
gata, huşti, salut şi mori

eu ce te-am clădit cu sînge
şi cu suflet şi cu draci
execut decis verdictul
ca definitiv să taci

facă alţii din ciozvîrte
din leşinături şi vid
poezia care piace
tribunalului lucid

marilor scîrţari cu soclu
cu bretele şi joben
o piticăraie deasă
ce-a pus mîna pe catren

hei, fii gata, molii grase
stau in loje cu fason
ele ce măsoară versul
în cîntar, ca pe clapon

vor să vadă dacă-ţi sare
sînge nobil din gîtlej
sau ţîşni-va, desfătîndu-i
apă chioară ca de vrej

gata, hai, ridic toporul
te omor scurt şi de tot
galeria trepidează
mi-am dat singur peste bot

(Perpetuum comic ’86, pag. 76)

Vezi toată postarea

Nemulţumesc lampadarul

în ochii tăi
duc o viaţă sedentară,
nu tu alergări,
nu tu suta de metri plat sau extraplat,
nu tu poezia ghinioanelor zilnice;
aceeaşi mobilă a surîsului
în oglinzi,
matinalul ceai florentin
în ton cu sufrageria veche,
sîngele gîlgîind în vene egal
cu o tensiune evident controlată;

în ochii tăi
duc o viaţă sedentară
cu predispoziţii de obezitate
mă îngraş, mă îngraş văzînd cu ochii altuia
pun pe mine
din ce în ce mai puţine întîmplări spectaculoase
şi din ce în ce mai mult conformism

numai din cînd în cînd, inexplicabil,
mugurii ochilor mei sparg tavanele
ca un lămîi de apartament
ce nemulţumeşte lampadarul şi apoi
cerul acestui noiembrie ursuz

(Perpetuum comic ’85, pag. 60)

Vezi toată postarea

Cu un bobîrnac

tu te crezi frumoasă ca o parfumerie
şi înaltă cît înălţimea privirii mele
tu te crezi cea mai îmbrăcată
dintre femeile îmbrăcate
şi cea mai goală dintre femeile
abia născute
abia ieşite din focurile dragostei,
tu te crezi apa şi focul
mierea şi sarea şi
ţărîna din care-s plămădit eu
cînd lucrurile stau taman invers
din lutul sau din aurul
sau din pietrele preţioase ale
sistemului meu osos
o coastă a fost suficientă
ca materie primă pentru alcătuirea ta
cu dalta
şi atunci te întreb,
de ce miroşi tu mai frumos
ca lumina mea din ochi,
de ce eşti tu mai sărată decît sarea
sufletului meu,
de ce mă închin la tine ca la un zeu atotputernic
cînd ştiu că te-aş putea doborî
cu un singur bobîrnac

(Perpetuum comic ’85, pag. 60)

Vezi toată postarea

Rezervaţia îndrăgostiţilor centrifugi

undeva, în locul cel mai îndepărtat,
în pădurea cea mai îndepărtată
unde nu se aude ţipenie de om
nici strigăt, nici şoaptă de lighioană pe două picioare,
nici pîs,
te voi duce iubito;
vom construi
pe scheletul dragostei noastre, o colibă
cu sufragerii de sărut,
cu dormitoare
şi biblioteci de zîmbete
pe care numai noi, neameninţaţi,
le vom răsfoi pe îndelete
iată, eu mai dau o filă din zîmbetul tău
iată, tu mai răsfoieşti un capitol din
                       dragostea mea
nu vom mînca fructe de pădure
nu ne vom îmbrăca în piei de urs,
ci ne vom hrăni cu sentimente
şi ne vom îmbrăca bine
în şubele iubirii noastre fără de margini
ce zici? da? e-n regulă
mîine, chiar mîine
voi tocmi toate acestea
la cooperativa de pe Street 50
cu cîteva sute de dolari în plus
totul va fi gata foarte repede
în fond
nu-i mare lucru să procuri un loc
în rezervaţia îndrăgostiţilor centrifugi
plătind, fireşte, la timp, impozitele lunare

(Perpetuum comic ’85, pag. 59)

Vezi toată postarea

Trei doctoriţe

trei doctoriţe din rastelul morţii
una lăţită ca un tun pe roţi
iar celelalte mai subţiri ca frica
m-au pus să stau în cap, în gînd, în coţi

seringa lor de harpii neatinse
pe coapse de o mînă de bărbat
m-a-npuns cu o ştiinţă vesperală
m-a înghiontit, m-a rupt, m-a disecat

în alambicul lor de vrăjitoare
în probe mici, în porţii şi tain
viaţa mea făloasă, visătoare
trecu subit prin umilinţe, chin

ai tensiunea anormal de mare
îmi zise una brună ca un dric
în gît îţi stă un virus, o lingoare
a treia însă n-a mai zis nimic

e clar, mi-am spus, salut bătrîne diavol
cu viaţa ai scrîntit-o rău de tot
dacă-ţi mai umblă astea prin viscere
eşti mort de mult, din ţintirim te scot

cum sînt pornite, pîn’ diseară vreuna
te scoate birnic de cinci ani la popi
mai bine hai, adio doamne suple
dau singur azi anunţul pentru gropi

dar mai ’nainte scuze, parce crude,
voi popi în alb, dricari cu farmacie
trec să îmi iau de drum spre lumea ceea
în buzunarul scurtei o tărie

(Perpetuum comic ’85, pag. 58)

Vezi toată postarea

Prin mine doamnă ca prin odăi

umblă, prin mine doamnă, ca prin odăi
izbeşte uşile cu genunchii sînilor tăi
dă buzna, rupe, deznoadă, agaţă
fă-mă giuvaier sau paiaţă
împinge-mă cu o pleoapă sau cu un şold
cu o geană lungă ca un plop,
                    sau cu un bold
terfeleşte-mă cu un sărut mătăsos
şi pune-mă jos
umblă, prin mine doamnă, cu paşi apăsaţi
ca o herghelie de cai înhămaţi
dă-mi bineţe cu parfumul tău rozmarin
fă-mă garoafă, lăptucă sau crin
lasă-mă vraişte, devastat ca de taifun
orb, tremurător şi păgîn
ia-mi doamnă, pofta de închinare
la sînii tăi ca nişte colivii şi altare,
umblă, hai, fă prăpăd şi stricăciune
mîngîie-mă tăciune

(Perpetuum comic ’85, pag. 58)

Vezi toată postarea

Balamalele acestui sentiment

ruginite-s
balamalele acestui sentiment,
neunse, nedeschise de mult;
e un sentiment reumatic fireşte,
uzat,
anchilozat,
şifonat,
un sentiment ţinut într-o ladă de zestre
alături de cămaşa cu arnici
şi izmenele populare

ce se mai poate face, mă întrebi,
cu un sentiment ieşit din uz?
biscuiţi,
scovergi,
pantaloni scurţi pentru copii,
perdele de sufragerie,
combinezon?

spune, mă somezi,
ca un caporal la schimbul gărzii
şi naiba să mă ia
dacă ştiu ce să-ţi răspund

(Perpetuum comic ’85, pag. 57)

Vezi toată postarea

Iubire la şapirograf

mă iubeşti cu sentimente
trase la şapirograf
doamnă care-mi dai sărutul
ca pe un autograf

te iubesc cu-ntreaga fire
copiată-n indigo
doamna mea de la peluză
doamna mea Brigitte Bardot

mă iubeşti din inerţie
cum ai face piaţa-n zori
cînd sînt morcovii mai ieftini
şi tarif redus la flori

te iubesc cînd plec la lucru
ca pe un încălţător
fără care mi se frînge
deştul cel arătător

mă iubeşti şi te iubesc
fericiţi ca două broaşte
de la uşa unui templu
nedeschis din an în paşte

(Perpetuum comic ’85, pag. 57)

Vezi toată postarea