în pădurea cea mai îndepărtată
unde nu se aude ţipenie de om
nici strigăt, nici şoaptă de lighioană pe două picioare,
nici pîs,
te voi duce iubito;
vom construi
pe scheletul dragostei noastre, o colibă
cu sufragerii de sărut,
cu dormitoare
şi biblioteci de zîmbete
pe care numai noi, neameninţaţi,
le vom răsfoi pe îndelete
iată, eu mai dau o filă din zîmbetul tău
iată, tu mai răsfoieşti un capitol din
dragostea mea
nu vom mînca fructe de pădure
nu ne vom îmbrăca în piei de urs,
ci ne vom hrăni cu sentimente
şi ne vom îmbrăca bine
în şubele iubirii noastre fără de margini
ce zici? da? e-n regulă
mîine, chiar mîine
voi tocmi toate acestea
la cooperativa de pe Street 50
cu cîteva sute de dolari în plus
totul va fi gata foarte repede
în fond
nu-i mare lucru să procuri un loc
în rezervaţia îndrăgostiţilor centrifugi
plătind, fireşte, la timp, impozitele lunare
(Perpetuum comic ’85, pag. 59)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu