trei doctoriţe din rastelul morţii
una lăţită ca un tun pe roţi
iar celelalte mai subţiri ca frica
m-au pus să stau în cap, în gînd, în coţi
seringa lor de harpii neatinse
pe coapse de o mînă de bărbat
m-a-npuns cu o ştiinţă vesperală
m-a înghiontit, m-a rupt, m-a disecat
în alambicul lor de vrăjitoare
în probe mici, în porţii şi tain
viaţa mea făloasă, visătoare
trecu subit prin umilinţe, chin
ai tensiunea anormal de mare
îmi zise una brună ca un dric
în gît îţi stă un virus, o lingoare
a treia însă n-a mai zis nimic
e clar, mi-am spus, salut bătrîne diavol
cu viaţa ai scrîntit-o rău de tot
dacă-ţi mai umblă astea prin viscere
eşti mort de mult, din ţintirim te scot
cum sînt pornite, pîn’ diseară vreuna
te scoate birnic de cinci ani la popi
mai bine hai, adio doamne suple
dau singur azi anunţul pentru gropi
dar mai ’nainte scuze, parce crude,
voi popi în alb, dricari cu farmacie
trec să îmi iau de drum spre lumea ceea
în buzunarul scurtei o tărie
(Perpetuum comic ’85, pag. 58)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu