Beţe-n roate

        * Într-un fel, îl mulţumea faptul că este ultimul pe lista celor daţi afară.
        * Somnambulul s-a spînzurat. Noroc că a doua zi nu ştia nimic.
        * A luat cu forţa titlul de campion la lupte.
        * Pînă şi rebuturile îi ieşeau de proastă calitate.
        * Circulînd cu o viteză foarte mare, a îndreptat o curbă.
        * Pornit în căutarea adevărului, s-a topit. A dat de aur.
        * Eforturile doctorilor de a-l face bine, l-au lăsat rece.
        * Era cu picioarele pe pămînt cînd şi-a tăiat craca de sub picioare.
        * După aruncarea discului, a urmat picupul.
        * Pe oaie o cuprinse o foame de lup.
        * Tînăra avea un corp frumos. Păcat că-l folosea drept corp delict.
        * Saltul mortal nu i-a reuşit. Acrobatul a rămas în viaţă.
        * Ager vînător. Trăgea cu urechea.
        * Excesul de alcool a fost combătut cu tărie.
        * După război se odihneşte-n pace.
        * Adevărul e în vin, minciuna în etichetă.
        * Pînă în ziua căsătoriei, a fost un om fără pereche.
        * Era neclintit. După trei zile l-au îngropat.

(Perpetuum comic ’89, pag. 93)

Vezi toată postarea

Sfatul vecinilor

        — Bună dimineaţa vecine!
        — A, bună dimineaţa!
        — Tot pe lîngă dumneaei?!
        — Tot! Am spălat-o!
        — Iar?! Cum se murdăreşte, că nu circulaţi mai de loc.
        — Praful se aşează indiferent! Ce, mobila circulă?! Nu circulă! Şi-n trei zile se aşează pe ea praful de-un deget!
        — Asta aşa e!
        — Şi, cum să circul, cînd ţin de permis cu dinţii?!
        — Bine dar care-i motivul?!
        — Motivul? Eu am obţinut permisul de conducere cu mare trudă. Şapte ghicitoare ambulante, din care toate fără atestat, mi-au prezis că voi vedea permis cînd mi-oi vedea ceafa...
        — Păi dumneata eşti superstiţios?!
        — Tocmai! Nu-s! Aşa că nu m-am lăsat pradă prezicerilor empirice. Am făcut recurs la o specialistă în dat cu bobii. Asta mi-a prezis reuşită. Reuşită, dar cu bob zăbavă. Aşa a fost! A treisprezecea oară am reuşit!
        — Şi-acum plecaţi undeva?!
        — La un frate de-al meu! Vecine, aş îndrăzni să te rog ceva, dacă se poate.
        — Desigur!
        — Dumneata eşti automobilist cu experienţă. Am rămas cu cîteva probleme nelămurite.
        — Ascult!
        — Începătorii, trebuie să circule pe banda unu?
        — Exact!
        — Şi, poftim! În faţă este oprit un autovehicul!
        — Pentru depăşire, se poate folosi banda a doua!
        — Vezi?! Dacă ştiam lucrul ăsta, luna trecută, nu-mi petreceam două zile în spatele unui tractor rămas în pană! Dar, într-un sens giratoriu, cîte ture trebuie să faci?!
        — Mergi doar pînă unde doreşti să virezi la dreapta!
        — Atît?! Asta-i bună! Eu m-am învîrtit într-o-zi pînă am terminat benzina!
        — În giratoriu?!
        — Dar, ce se întîmplase?!
        — Sigur! Mă cam plictisisem. Să te mai întreb ceva. Radarul te mai poate prinde, cînd circuli cu viteză mare?
        — A! Sigur că te prinde! Nu te prinde cînd mergi cu viteză mică!
        — Ia uite, domne’! Şi, ar mai fi o întrebare: compotul de prune iese la fiolă?!
        — Dacă-i la borcan, nu iese!
        — Există şi la borcan?!
        — Există!
        — Deci, dacă-i la borcan, nu iese! Bine că ştiu! Vecine, mi-ai fost de un real folos. Mulţumesc!
        — Pentru puţin! Ei, acum, la ce te mai gîndeşti?!
        — Nu-mi iese chestia asta din cap! Deci, la borcan, nu iese! Minune mare, borcanele astea! Auzi vecine, nu te-am întrebat! Îţi place maşina mea?! Vezi ce împodobită e?!
        — Îm! de ce nu renunţi dumneata la mîna mişcătoare, fixată pe geamul din spate?!
        — Păi asta este invenţia invenţiilor! Îşi ia rămas bun de la rude şi prieteni, fără să-ţi mai oboseşti propria-ţi mînă.
        — Renunţă măcar la perdeluţe, flori artificiale, lămpi suplimentare şi tromboane. Iar instalaţia asta cu beculeţe colorate nu se montează la geamul din spate, ci în pomul de iarnă. Rişti ca ceilalţi parteneri la trafic să te ia drept Moş Gerilă, sau plecat cu sorcova.
        — Vai de mine! După dumneata, înseamnă că maşina să rămînă aşa, cum a făcut-o fabrica! Nota mea personală unde e?! Păi, mai bine mă lipsesc de trusa medicală! Asta da, lucru inutil!
        — Cum să renunţi la trusa medicală?!
        — Uite-aşa bine! Tot nu ştiu ce-i înăuntru şi nici cum se dă primul ajutor!
        — Cum?! Nici n-ai deschis-o?!
        — De ce s-o deschid?! Ce, eu sînt cadru sanitar?! Ei, ce zici, încap toate bagajele astea?
        — Eu ştiu?! Nu cred!
        — Ia să vedem! Lăzile de bere, roşiile şi castraveţii, lăzile cu fructe, grătarul, lăzile de pepsi, casetofonul, televizorul sport şi... trei geamantane! Uite că au încăput!
        — Pleacă singură?! Că nu mai e nici un loc liber. Pe scaune ai pus geamantanele!
        — Ei, ne facem noi loc!
        — Unde stă fratele dumitale?!
        — Ehei! Tocmai la capătul străzii!

(Perpetuum comic ’88, pag. 108)

Vezi toată postarea

Voi deveni inventator

        Era un om mic, lipsit de importanţă, cu toate că efectuase demult stagiul militar (numai cu calificativ de foarte bine la toate tragerile, dar ce contează?)
        Lucrul asta îl durea peste posibilităţile sale, fleac fiind o nevralgie.
        Ideea de a purta pantofi cu toc înalt a fost abandonată, pentru că rupea tocurile foarte des (se vede unde lipseşte „mîna" de femeie). Văzînd un biet cetăţean în cîrje, cu un picior în ghips, i-a venit ideea să poarte papainoage.
        Ei, parcă începeau să apară rezultatele! Lumea se uita la el, e drept plătind în diverse devize: unul a căzut într-o groapă, altuia i-a venit mintea la cap, dînd cu el de un perete, o doamnă (ah! curiozitatea feminină) a lovit sacoşa cu ouă de un stîlp, un cîine vagabond se retrăgea schelălăind, un ateu convins s-a închinat, un copil de şase luni (precocitatea trebuie uneori forţată) a luat-o la fugă, o cioară — boala lor să se aşeze pe ceva înalt - i s-a aşezat pe cap, întinzînd lateral un picior, la circa 57°, probabil număr de echilibristică.
        Mulţumit de reuşită (trebuie să recunoaştem că era), a fost cuprins pe dată de gînduri negre. Cît timp va dura succesul? Cît timp va trece pînă cei care ţin pasul cu moda vor apare în papainoage? Cît timp va trece pînă cînd cooperative meşteşugăreşti, dacă nu întreprinderi serioase, vor confecţiona papainoage ca producţie principală, dacă nu în totalitate?
        Ajuns în staţia de autobuz, începură să apară problemele. În trei autobuze a încercat să se urce. Nu încăpea şi pace. Incidentul cu cioara (mai era şi neagră — negru îi aducea mereu ghinion), faptul că va deveni banalitate cu timpul, imposibilitatea de a călători cu autobuzul (era un navetist pasionat) îl făcură să renunţe. A tras concluzia că nu a rezolvat acuta problemă.
        A doua zi, în oraş, probleme foarte serioase. Cîţiva circulau de colo pînă colo în... da, în papainoage de diverse mărimi (aşa este ia început, pînă cînd se introduce standardizarea). Alţii alergau cu stacheţii la subţioară, în diverse direcţii (ateliere de tîmplărie, meşteri particulari). Mulţi formau cozi la ateliere: „Rame şi oglinzi", „Moda zilei", „Elegant", „Lux". Pentru ce stăteau? Trebuia să primească papainoage! Prin ganguri a început să apară, timid, specula. Televiziunea, la „Publicitate", a făcut reclamă serioasă acestui lucru, iar la sfatul medicului s-a lăsat să se înţeleagă că mersul pe papainoage vindecă definitiv reumatismul şi dezvoltă simţul umorului.
        Îi mai las cîtva timp să se chinuiască, apoi inventez mersul pe jos.

(Perpetuum comic ’85, pag. 161)

Vezi toată postarea