— A, bună dimineaţa!
— Tot pe lîngă dumneaei?!
— Tot! Am spălat-o!
— Iar?! Cum se murdăreşte, că nu circulaţi mai de loc.
— Praful se aşează indiferent! Ce, mobila circulă?! Nu circulă! Şi-n trei zile se aşează pe ea praful de-un deget!
— Asta aşa e!
— Şi, cum să circul, cînd ţin de permis cu dinţii?!
— Bine dar care-i motivul?!
— Motivul? Eu am obţinut permisul de conducere cu mare trudă. Şapte ghicitoare ambulante, din care toate fără atestat, mi-au prezis că voi vedea permis cînd mi-oi vedea ceafa...
— Păi dumneata eşti superstiţios?!
— Tocmai! Nu-s! Aşa că nu m-am lăsat pradă prezicerilor empirice. Am făcut recurs la o specialistă în dat cu bobii. Asta mi-a prezis reuşită. Reuşită, dar cu bob zăbavă. Aşa a fost! A treisprezecea oară am reuşit!
— Şi-acum plecaţi undeva?!
— La un frate de-al meu! Vecine, aş îndrăzni să te rog ceva, dacă se poate.
— Desigur!
— Dumneata eşti automobilist cu experienţă. Am rămas cu cîteva probleme nelămurite.
— Ascult!
— Începătorii, trebuie să circule pe banda unu?
— Exact!
— Şi, poftim! În faţă este oprit un autovehicul!
— Pentru depăşire, se poate folosi banda a doua!
— Vezi?! Dacă ştiam lucrul ăsta, luna trecută, nu-mi petreceam două zile în spatele unui tractor rămas în pană! Dar, într-un sens giratoriu, cîte ture trebuie să faci?!
— Mergi doar pînă unde doreşti să virezi la dreapta!
— Atît?! Asta-i bună! Eu m-am învîrtit într-o-zi pînă am terminat benzina!
— În giratoriu?!
— Dar, ce se întîmplase?!
— Sigur! Mă cam plictisisem. Să te mai întreb ceva. Radarul te mai poate prinde, cînd circuli cu viteză mare?
— A! Sigur că te prinde! Nu te prinde cînd mergi cu viteză mică!
— Ia uite, domne’! Şi, ar mai fi o întrebare: compotul de prune iese la fiolă?!
— Dacă-i la borcan, nu iese!
— Există şi la borcan?!
— Există!
— Deci, dacă-i la borcan, nu iese! Bine că ştiu! Vecine, mi-ai fost de un real folos. Mulţumesc!
— Pentru puţin! Ei, acum, la ce te mai gîndeşti?!
— Nu-mi iese chestia asta din cap! Deci, la borcan, nu iese! Minune mare, borcanele astea! Auzi vecine, nu te-am întrebat! Îţi place maşina mea?! Vezi ce împodobită e?!
— Îm! de ce nu renunţi dumneata la mîna mişcătoare, fixată pe geamul din spate?!
— Păi asta este invenţia invenţiilor! Îşi ia rămas bun de la rude şi prieteni, fără să-ţi mai oboseşti propria-ţi mînă.
— Renunţă măcar la perdeluţe, flori artificiale, lămpi suplimentare şi tromboane. Iar instalaţia asta cu beculeţe colorate nu se montează la geamul din spate, ci în pomul de iarnă. Rişti ca ceilalţi parteneri la trafic să te ia drept Moş Gerilă, sau plecat cu sorcova.
— Vai de mine! După dumneata, înseamnă că maşina să rămînă aşa, cum a făcut-o fabrica! Nota mea personală unde e?! Păi, mai bine mă lipsesc de trusa medicală! Asta da, lucru inutil!
— Cum să renunţi la trusa medicală?!
— Uite-aşa bine! Tot nu ştiu ce-i înăuntru şi nici cum se dă primul ajutor!
— Cum?! Nici n-ai deschis-o?!
— De ce s-o deschid?! Ce, eu sînt cadru sanitar?! Ei, ce zici, încap toate bagajele astea?
— Eu ştiu?! Nu cred!
— Ia să vedem! Lăzile de bere, roşiile şi castraveţii, lăzile cu fructe, grătarul, lăzile de pepsi, casetofonul, televizorul sport şi... trei geamantane! Uite că au încăput!
— Pleacă singură?! Că nu mai e nici un loc liber. Pe scaune ai pus geamantanele!
— Ei, ne facem noi loc!
— Unde stă fratele dumitale?!
— Ehei! Tocmai la capătul străzii!
(Perpetuum comic ’88, pag. 108)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu