, , , , , , ,

Sonet autumnal

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989. Trimiteţi-ne un comentariu
În toamna cu miros de razachie 
Octombrie în zori şi-ascute spada. 
Pe uliţe vecinele-ncep sfada, 
Dar se împacă iar la cumetrie.

Pe trenuri e în toi bidoniada. 
Nu toţi cîţi cară au muncit la vie, 
Dar asta-i parcă altă poezie 
Şi-oricum, aici e toată nostimada.

Şi străzile-s de-acum mai animate. 
Mai poartă unii semne de avarii, 
Ciocnind(u-se) paharele brumate.

Prin colţuri se adună boschetarii,
Că nu cunosc pe lume altă vrajă 
Decît atunci cînd beau direct din glajă.

DICŢIONAR

Autumnal: de toamnă; adică anotimpul cînd viii culeg viile, iar pe ei soţiile.
Razachie: străveche viţă-de-vie, care era cît pe ce să dispară definitiv. Şi zău că era păcat!
Cumetrie: petrecere ocazională, cu repertoriu la liberă alegere. Şi ce repertoriu!
Bidoniadă: odiseea bidoanelor, goale la dus, pline la-ntors. Sau măcar pînă-n clipa plecării.
Nostimadă: un fel de cacealma între neamuri.
Avarii: cicatrici, sechele, urme de traume, de tamponări sau alte glorioase vestigii.
Boschetari: băutori iconoclaşti, care nu recunosc bufetelor şi restaurantelor dreptul de preţ majorat sau de remiză.
Glajă: ulagă, adică vas pentru lichide, cu o capacitate variabilă, între 0,5 şi 5 litri. Ceea ce depăşeşte se cheamă ebrietate. Punct.

(Perpetuum comic ’91, pag. 139)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate