(Acasă la Tanţa şi Costel, cunoscutele personaje ale cunoscutului comediograf Ion Băieşu. O masă pe care sînt resturile unei petreceri. Dintr-un casetofon se aude melodia „Magdalena". Afară latră cîinele, cîntă cocoşul etc. Tanţa se piaptănă în faţa oglinzii. Intră Costel, ascultă şi el melodia).
COSTEL (referindu-se la melodie): Am dat trei poli ca s-o imprim. Pe sub mînă! Alelalte costau doi poli. De-asta s-a luat unu’ de la Urzica. Cică ar fi de prost gust, că aşa, că pe dincolo... Azi s-a luat de ea, mîine i-a crescut preţu’ la imprimări.
TANŢA: S-o cumperi şi pe-aia cu badea plecat la combinat.
COSTEL: Care, că n-o ştiu?
TANŢA: E, n-o ştii! Am citit noi cuvintele undeva, nu-mi amintesc unde...
COSTEL: Cînt-o puţin, să mi-o aduc aminte!
TANŢA: (fredonează pe melodia „Trandafir de la Moldova"):
Unde-i badea, lumea-ntreabă,
E la combinat la treabă.
Da’ vine la noi în sat,
Că şi noi ne-am instalat,
Becuri noi de luminat,
Becuri noi de luminat.
Cum pe şaltăr mîna laşi,
Se-aprinde ca la oraş!
Cum pe şaltăr mîna laşi,
Se-aprinde ca la oraş!
COSTEL (încîntat): Mare lucru şi talentu’ ăsta, mă Tanţo! (Fredonează admirativ). Cum pe şaltăr mîna laşi/ Se-aprinde ca la oraş! O mie de ani nu-mi trecea aşa ceva prin cap!
TANŢA: Păi, ce Costele, tu eşti poet? Tu eşti om serios, tată de familie! Cum să-ţi treacă ţie aşa ceva prin cap? Ca să-ţi treacă aşa ceva prin cap trebuie să fii burlac, afemeiat şi beţiv: adică să ai talent!
COSTEL: Arta cere sacrificii! Că beţia, dacă-i făcută pentru artă, e sacrificiu, pozitivă şi de lăudat. Dacă-i făcută, aşa, de plăcerea şpriţului, e viciu, negativă, şi trebuie eradicată!
TANŢA: Tu cum băuşi acum?
COSTEL: (satisfăcut): Eu am băut la botezu’ băiatului meu! (Oftează fericit). A fost frumos, da’ cadouri cam puţine.
TANŢA: Ce ţi-am spus eu cînd am făcut lista cu invitaţi? Costele, dacă vrei cadouri, lasă funcţionarii. Trag şi ei de-o leafă! Un botez reuşit se face cu ăi de la alimentara şi de la aprozar! Uite şi tu ce cadouri am primit. Pahare! Ne-am umplut de pahare! De trei lei bucata! Avem pahare şi pentru parastas!
COSTEL: Lasă că nea Vintilă ne-a adus maşină de tocat carne!
TANŢA: Nea Vintilă, cu glumele lui! La botezu’ ălălalt ne-a adus rîşniţă de măcinat cafea.
COSTEL: Decît pahare! (Îşi aminteşte). Hai, mă, Tanţo, mă! Să ştii că plec singur! Ne-aşteaptă ăi bătrîni!
TANŢA: Mă măscuiesc puţin şi-s gata. (Se fardează). A lu’ Geantă ce-a adus?
COSTEL: Chiar, mă! Ia să văd ce ne-a adus nea Geantă. (Desface pachetul, constată dezamăgit.) Pahare! E, să fie copilu’ sănătos şi să aibă ce bea din ele!
TANŢA: Ai dreptate! Să-nveţe el carte că...
COSTEL (i-o reteză scurt): Ce carte, ce carte?! Ia vezi?! Ai luat-o iar razna? Ştiu că ai idei trăznite, da’ să nu sufere copilu’ că... Cioban în comună necolectivizată, dacă-l vrei cu Mercedes la scară!
TANŢA: Mai tare mi-ar place Ford Mustang!
COSTEL: Ford, Mercedes, ce-o vrea! Îşi permite! Un cioban nu-i de Dacia 1300! Un cioban e un cioban! (Nervos.) Şi hai odată! Ţi-am cumpărat ruj Artur Rubinştain, de două sute, şi văd că fardatu’ durează la fel de mult!
TANŢA: (cu dispreţ): Artur Rubinştain! Artur e cu pianu’. Elena Rubinştain!
COSTEL: Aha, nevastă-sa! Trebuie să trăiască din ceva. Doar nu trăieşte el din muzică de-aia de-adormit spectatorii în sală! Aia e aşa, ca să nu zică lumea că nu-i în cîmpu’ muncii! Ce, crezi că la ei nu te ia la ochi, dacă nu eşti în cîmpu’ muncii? Oho! Odată se trezeşte cu miliţianu’ la uşă. „Ascultă, dom-le, de unde aia, de unde aia?" Şi pe ei îi ia la întrebări... Hai, mă Tanţo, mă! Te mai măscuieşti mult? Eu am plecat! Vino cu taxiul!
(Iese furios)
TANŢA: Stai, Costele! Stai! Uite că-s gata (Încîntată.) Ah! Cu temperamentu-ăsta m-a dat gata!
(Aleargă după el. Scena rămîne goală)
(Perpetuum comic ’85, pag. 28)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu