VARVARA (înfiptă): Bună ziua domn’doctor!
MEDICUL (ridică privirea): Bună ziua!
VARVARA (vorbeşte repede, făcînd gesturi largi): Domn’ doctor, sînt bolnavă greu! Nimic nu mai am sănătos în mine! Mă doare şi la lingurea, şi la gîlci, şi la ficaţi, şi la junghetură, şi la fiere, de inimă rea, şi la butu piciorului, de reumatism, tot mă doare! Am suferit şi de brîncă, şi de lingoare, şi de zăduf, şi de trînci, ca ăştia de la oraş! Venii la Sultana, nepoată-mea, mă plînsei la ea: Sultano, mor! Cum să mori? Du-te şi dumneata la un doctor, nu te mai doftorici singură, că lumea a evoluat, şi ştiinţa bolilor odată cu ea. Ştii că ai dreptate? zic, şi hai să vin. Că mă dor toate, parcă sînt putredă pe dinăuntru! Mă doare mai ales aici, sub coastă, o fi de la fiere, zic. (Îl priveşte interogativ pe medic.) O fi niscai pietre?
MEDICUL: Se poate.
VARVARA: Asta e! Zic să iau trei săptămîni cîte o ridiche neagră, s-o rad bine, s-o storc cu sare, să beau în fiecare dfmineaţă cîte o ceşcuţă, pe stomahul gol. Nici în trei săptămîni, pietrele se macină ca trecute prin pietrele morii! Aşa?MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Vezi degetele astea, domn’ doctor? Ia uite! Ia uite! S-au strîmbat de tot! O fi gută?
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Asta e! Îmi fac trei luni, cîte un ceai de măselarniţă, în care pun şi puţină coada şoricelului, şi-l beau dimineaţa, pînă la răsăritu’ soarelui! Dacă s-a auzit primu’ piuit de pasăre, gata, amîni pe-a doua zi! Dacă beau toată vara, pînă-n toamnă, umflăturile astea zic să se retragă. Aşa?
MEDICUL: Se poate!VARVARA: Asta e! De reumatism, că mă dor toate încheieturile, nu mă mai vait, ştiu cum să scap de el. Pun zece lame în oţet de mere, le las la soare zece zile, adaug zeama de la o lămîie, mai las zece zile, lamele se topesc, adaug zece linguri de gaz, las zece zile şi pe urmă, zece seri la rînd, mă ung în locu’ dureros. Ştii cum trece? Parcă îţi ia cu mîna! Adio durere toată viaţa!
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Of, şi la lingurea mă doare! Dimineaţa, cînd e burta goală, simt ca o arsură chiar aici, în coşu pieptului, de zici că am mîncat jeratic nu alta! O fi ulcer?
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Asta e! Păi dacă iau o sticlă de ţuică de prună, da’ ţuică, de vreo şaizeci de grade, şi topesc în ea flori de tei şi anghinare, şi sorb înainte de fiecare masă cîte o gură, ca să spele buba de pe stomah, şi s-o acopere, ca un bandaj, pînă-n şase luni eu cred că nu mai am nimic.
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Domn’ doctor, vai de maţele mele! O gură de lapte dacă beau, pardon de expresie, fug la privată! O gură doar! Un ou dacă mănînc, uite-aşa mă frămîntă şi mă bolboroseşte. Cald beau, nu-mi prieşte. Rece beau, nu-mi prieşte! O fi vreo infecţie la maţe, nu?
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Asta e! Ard vreo doi-trei coceni de porumb, iau cenuşa o pun într-o oală, fierb bine cenuşa, pînă se face apa moale la pipăit, ca apa de la ploaie. Iau cositor, îl topesc într-o lingură, îl arunc în apă. Dacă beau apă deaia, cîte o ceaşcă dimineaţa şi una seara, eu cred că scap de necaz şi pot să mă bucur şi eu de-o cană de lapte, că am vacă bună, dă douăzeci de litri pe zi.
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Asta e! Că o gură de grăsime dacă mănînc, gata mi se-apleacă, de la ficat. Aşa, ca boabele de porumb se strîng „aplecatele" pe mîna mea! Şi-mi cade greu, şi mă ia cu leşin, şi-mi tremură picioarele! Rău de tot! Da’ dacă mă ung cu puţin undelemn, şi mă frecţionez bine, pînă sparg toate aplecatele, eu cred că scap, îmi ia greaţa cu mîna, pot să mănînc şi eu cu toţi ăilalţi la masă, nu?
MEDICUL: Se poate!
VARVARA (satisfăcută): Asta e! Mulţumesc domn’ doctor! A avut dreptate nepoata mea: stăm ca proştii, la ţară, în vîrfu’ muntelui, şi nu ne ducem şi noi să ne tratăm! Orăşenii, una-două, la dispensar! De-asta trăiesc mai mult ca noi! Eu vă mulţumesc! (Aşază paporniţa lîngă măsuţa de metal.) Las asta aici, că noi, de la ţară, nu avem cum să ne-arătăm altfel recunoştinţa. Cîteva ouă, un ghem de unt, da’ unt, nu aşa. Unt de la vaca mea, că v-am spus că am vacă frumoasă! O sticlă de Otonel, că băiatu’ meu e într-o comună de deal, are cîteva fire de viţă în bătătură! Nu, vă rog, nu mă refuzaţi. Odată am venit şi eu la doctor! Consultată ca acu’, n-am fost în viaţa mea! A avut dreptate Sultana, nepoata mea! Plec la mine acasă, la ţară, fac tot ce mi-aţi spus şi, dacă nu mi-o trece una, alta, mai vin o dată la dumneata, să-mi schimbi tratamentu’! Aşa?
MEDICUL: Se poate!
VARVARA: Asta e! Mulţumesc şi sănătate! Mă grăbesc să-i spun Sultanei ce-am făcut! M-aşteaptă cu sufletu’ la gură. Bună ziua!
(Bătrîna iese grăbită, cu o mare satisfacţie întipărită pe chipul ei. Medicul se uită lung după ea.)
(Perpetuum comic ’85, pag. 27)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu