Era aproape ora nouă cînd ofiţerul de serviciu de la intrarea principală mi-a dat telefon că mă caută cineva.
— În ce problemă? întreb eu.
— Zice că în legătură cu stîrpirea rozătoarelor.
Într-adevăr, acum cîteva zile, responsabilul cantinei mă sesizase că şi-au făcut apariţia şoarecii în gestiunea de alimente şi că trebuiau luate măsuri urgente înainte de a se înmulţi. Am rugat ofiţerul de serviciu să-l introducă pe vizitatorul meu.
— A spus că nu poate. Roagă să coborîţi dumneavoastră în curte.
M-am conformat. În curte m-a întîmpinat cu mîna întinsă un cetăţean de statură mijlocie, pistruiat, îmbrăcat într-un costum velur maron-roşcat.
— Sînt delegatul cooperativei „Tehnoutilitara". Uitaţi, aia este, mi-a indicat arătînd cu capul spre un soi de hurdubaie alcătuită din pîrghii, manete şi plase de sîrmă, cam de forma şi dimensiunea unei maşini „Aro" de teren, căreia i-ai scos roţile.
— Ce-i asta? l-am întrebat.
— Cursa. Vă daţi seama, n-aveam cum s-o urc două etaje.
— Staţi să ne înţelegem. În ce problemă aţi venit la noi?
— Cum în ce problemă? A şoarecilor. Asta-i o instalaţie de stîrpit rozătoare. Ultima creaţie. Concepţie ultramodernă. La nivelul tehnicii mondiale.
— Cum, dom’le, aşa mare?!?
— Este ultima noastră realizare în materie. Succes absolut garantat. În două zile nici codiţă de şoricel nu mai aveţi în unitate.
— Şi cum funcţionează?
— Vă rog să mă urmăriţi. Vedeţi acest orificiu? Pe aici intră şoarecele, după care...
— Numai o clipă, l-am întrerupt eu. Şi dacă şoarecele refuză să intre pe acolo?
— Exclus! Specialiştii noştri au prevăzut totul. El este ademenit prin stimularea percepţiei olfactive datorită acestei piese, observaţi, în formă de cîrlig, numită ţuşplingher, în care se agaţă o bucăţică de carne, de preferinţă crudă. Ţuşplingherul este confecţionat dintr-un aliaj special, testat din punct de vedere ai rezistenţei şi elasticităţii. În clipa cînd intră şoarecele prin orificiu, se declanşează automat această clapetă din material inoxidabil, rezistentă la agenţii atmosferici. Clapeta funcţionează pe bază de celulă fotoelectrică, deci orice posibilitate de retragere este, practic, anihilată. În acel moment intră în funcţiune subansamblul care se vede aici, el rotindu-se pe o axă mobilă pusă în funcţie de un electromagnet. Subansambtul este alcătuit din 26 de plăcuţe accesorii, tot inoxidabile, care se apropie concentric, antrenate printr-un sistem de segmenţi şi obligă şoarecele să se refugieze în logia alăturată prin deschizătura care se observă aici jos, în stînga. În clipa în care rozătorul a intrat, instantaneu o altă clapetă blochează despărţiura, în vreme ce, prin partea opusă, intră pisica, aceasta neavînd altceva de făcut decît să-l înfulece. Ei, ce părere aveţi? Aţi sesizat avantajele?
— Şi pisica intră în costul instalaţiei?
— A, nu. Noi livrăm instalaţia cu pisica beneficiarului. Cooperativa noastră are profil mecanic, nu ne ocupăm cu creşterea mîţelor.
— Şi cîte parale zici că face cotirişca?
— 22.553,35 lei preţ de facturare. În plus, specialiştii cooperativei asigură asistenţa tehnică în anul de garanţie şi şcolarizarea unui cadru cu pregătire medie pentru supravegherea funcţionării. Bineînţeles, pe banii dumneavoastră.
— Şi dacă şcolarizăm numai pisica, nu-i destul?
— Hai, dom’le, faci băşcălie de mine? O luaţi ori n-o luaţi?
— Uite, zic, de ce să mint, pe mine personal, drăcovenia m-a entuziasmat. Eu mă dau în vînt după hurdubăi din astea, la nivelul tehnicii mondiale. Numai că a dumitale prezintă un mic inconvenient: nu încape pe uşă!
Omul din faţa mea slobozi un fluierat a uimire, apoi zise:
— Văleu, ştii că ai dreptate?! Cum naiba de ne-o fi scăpat, bre, chestia asta? Dar... ia stai aşa... Dacă-i lărgim orificiul şi o urcăm într-un copac, e numai bună de prins ciori. Nu, zău, cu ciorile cum staţi?
(Perpetuum comic ’87, pag. 131)
