Iadul democrat

Ales cu mii de voturi contra trei 
de Marii Responsabili de Cazane 
în funcţia de şef peste satane, 
se-ntoarse Scaraoţchi către ei:

— Vă mulţumesc diabolic de cinstit 
c-aţi dat în lături contracandidatul 
ce complota s-acapareze statul – 
şi-n locu-i cu credinţă m-aţi numit.

De-aceea, pentru noul vostru trai, 
voi căuta ca Iadul, cum se spune, 
să se paveze cu intenţii bune 
întocmai ca-n vitrinele din Rai.

Mă leg, în faţa Marelui Senat, 
s-aveţi de-aci-nainte, libertate, 
egalitate şi fraternitate,
ca-n orice colţ de lume democrat.

Deci, în acest ilustru for decid 
să vă-nvestesc, la ora triumfală, 
cu libertatea de a-i fierbe-n smoală 
pe toţi adepţii celuilalt partid.

Egalitatea v-o propun aşa: 
toată recolta ce-o produc plăvanii 
s-o-mpart în mod egal la partizanii 
care-au votat înscăunarea mea.

Iar ca să vadă pînă şi-un miop 
cît preţ voi pune pe fraternitate, 
evoc zicala veche: „Fă-te frate 
cu omul, pînă treci de cîte-un hop."

Atît aveam să vă comunic eu.
Voi, fiţi atenţi să nu vă daţi în petic!
...Şi Scaraoţchi a-ncheiat patetic:
— Aşa să ne ajute Dumnezeu!

(Perpetuum comic ’91, pag. 51)

Vezi toată postarea

Lupul, iezii şi morala

Plecă de-acasă tînăra caprină 
lăsîndu-şi iezii. Şi-a venit impasul. 
Cumătrul lup, tot împungînd cu nasul, 
a mirosit o trufanda la cină.

Deci, îndreptîndu-şi cu fereală pasul 
spre tocilar, teribila jivină 
şi-a şlefuit cu pila cea mai fină 
limba şi dinţii, ascuţindu-şi glasul.

Urmarea pentru iezi a fost fatală. 
Rămîne-n schimb o jalnică morală 
pe care n-o consider inutilă,

cînd însuşi lupul, fiară rutinată, 
n-a obţinut bucata preferată 
decît uzînd, ingenios, de-o pilă...

(Perpetuum comic ’89, pag. 96)

Vezi toată postarea

Clasică

Mirosind că vine în control comisia,
Sile, zis Ciupete, şi-a semnat demisia. 
Ce control să-i facă? Cine-ar fi capabil?
- Şi-a plecat în lume fostul responsabil.

Dar pe drum, în „Lada" care-şl lua elanul, 
amintindu-şi versul din Bolintineanu,
rîse în afara zonei de bătaie:
- Capul care pleacă, sabia nu-l taie.

(Perpetuum comic ’89, pag. 96)

Vezi toată postarea

Ilustrate de sezon (pc88)

De la munte

Sosiţi în faptul serii la cabană 
băură ceaiul picotind a lene, 
că de vreun ceas şăgalnicul moş Ene 
le umblă uşurel din geană-n geană.

În zori, prin fermecatele poiene, 
au şi pornit, sub ploaia diafană 
a soarelui, pe pajiştea montană 
plutind aerian, ca două pene.

Ajunşi la locul destinat anume, 
el, admirînd zburdalnicele spume 
ce le făcea izvoru-n pietricele,

îi zise, c-o privire drăgăstoasă: 
— Vreau să te simţi, iubito, ca acasă! 
...Şi i-a şi dat cămaşa să i-o spele.

...şi de la mare

Vorbesc pe plajă amîndoi de-odată:
— Superbă zi! Lumină, apă, soare!
— Şi-am şi scăpat o vreme oarecare 
de gura Grigoreştilor, bogată!

— Vai, ce vecini nesuferiţi, ce fiare!
— Am să le-o spun de la obraz odată!
— Hai să compunem, tu, o ilustrată, 
aşa, să crape că sîntem la mare!

— Începe, deci: „Vă scriem din Mamaia. 
E straşnic timpul! Minunată baia!
Iar Cazinoul, ce mai! O minune!

Ştiţi? Marea Neagră e mereu albastră! 
Noi pomenim cu drag de dumneavoastră 
şi vă trimitem numai gînduri bune!"

(Perpetuum comic ’88, pag. 149)

Vezi toată postarea

Dedicaţii

Cît au fost logodiţi, inspiratul poet
o cînta în distihuri sonore:
— „O, zînă cu calde priviri de magnet,
născută ca inima mea să te-adore!"

La un an de la nuntă, într-un alt univers,
poetul, cinstindu-şi persoana şi casa,
a-nceput să-i închine poeme-ntr-un vers:
„Ce naiba, nu eşti gata cu masa?"

Acum, după ani de firesc simţămînt,
stînd pe scaun, pe pat sau pe laiţă,
consecventul poet cu pletele-n vînt
îi dedică poeme-ntr-un singur cuvînt:
— „Gaiţă!"

(Perpetuum comic ’82, pag. 18)

Vezi toată postarea