O vulpe nu ştiu unde-a auzit
Povestea cu ţăranul păcălit.
Drept care, stînd
Şi meditînd,
Conchise logic şi firesc
Că multe se cam potrivesc.
„Hm... e o baltă pe aici
Cu peşte mult... şi mari şi mici...
Nişte ţărani îi pescuiesc.
Ce-ar fi să-ncerc, poate-i prostesc!"
Deci, într-o zi, pe înserat,
Se prefăcu c-a decedat
Exact în drum,
Dar nu ştiu cum
Ţăranul căruţaş, văzînd
Vulpoiul mort în praf zăcînd,
Stătu în loc
Zîmbind în barbă echivoc.
Căci, vezi, şi-a amintit şi el
De o poveste cam la fel.
Dorind la basmul învechit
Un alt final, mai inedit,
Îi trase bietului vulpoi,
Ce sta ca mortu-n păpuşoi,
Un par de îl făcu grămadă...
P.S.
Şi vulpea a ajuns... mesadă.
(Perpetuum comic ’89, pag. 149)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu