— Tovarăşe responsabil al gazetei de perete, echipa de fotbal a cooperativei noastre urmează să joace în Cupă cu... Ia să văd dacă ştii cu cine jucăm...
— Ştiu, tovarăşe vice. Cum să nu ştiu? Numai că oaspeţii sînt din divizia A, iar noi...
— Tocmai de asta te-am chemat la mine. Bănuiam că există o asemenea atitudine şi am decis s-o curmez din faşă. El, şi ce dacă ei joacă în divizia A? Asta nu înseamnă că în mod automat sînt mai buni decît noi.
— În mod automat, nu. Însă în mod normal, da.
— Măi, tovarăşe responsabil, nu te lăsa copleşit de o asemenea atitudine că nu-i bine deloc. Zău că nu-i bine! Nici pentru noi, nici pentru echipă, nici pentru colectiv. Ba, mai ales pentru colectiv nu-i deloc bine. Uite, să zicem că, prin absurd, echipa noastră „Şurubul" ar lua bătaie...
— De ce prin absurd, tovarăşe vice? Dar noi vom lua în mod sigur bătaie. E diferenţă foarte mare de clasă, de experienţă, de valoare. Totul e să ne bată onorabil. La cel mult patru-cinci goluri diferenţă.
— Dar eşti de-a dreptul pesimist! Şi nu mă laşi să vorbesc. Unde rămăsesem... Deci, dacă prin absurd am lua bătaie, îţi dai seama ce s-ar întimpla cu moralul colectivului nostru? Întreaga producţie de şuruburi pe decada în curs, dacă nu şi pe luna în curs ar fi compromisă. Aşa că...
— Să facem în aşa fel încît să nu luăm bătaie. Asta doriţi, nu?
— Nu neapărat.
— Atunci?!
— Să vedem ce scriem la gazeta de perete. Asta voiam de la dumneata. Deci, indiferent de rezultat, tonul să fie optimist, tonic, vesel. Dacă-i batem, e mai uşor. Dacă nu, gîndeşte-te că poporul nostru — încă din vechime, de pe timpul geto-dacilor — a primit golurilor. Asta a spus-o un latin. Sau un turc. Ori un grec. Oricum a spus-o cineva. Ai înţeles, cred...
— Am înţeles şi nu prea. Însă oricum, mă voi strădui.
După disputarea meciului, se putea citi la gazeta de perete a cooperativei:
„Ieri s-a disputat marele meci dintre echipa noastră „Şurubul" şi formaţia aia din divizia A, al cărei nume ne scapă. Trecem şi peste scor, deoarece nu asta e important, ci modul admirabil în care au luptat băieţii noştri. Încă din primul minut de joc portarul nostru s-a străduit, cu trup şi suflet, să apere din răsputeri poarta. Dar aşa cum e şi în viaţă, nu întotdeauna reuşeşti. Au urmat cîteva minute bune, fără gol, cînd fundaşii noştri s-au făcut în dese rînduri remarcaţi, stopînd prin toate mijloacele drumul adversarului către poarta noastră. În acele minute, cum spuneam, s-au achitat bine de sarcină. Nu putem să-i facem nici un reproş fundaşului nostru Strachină pentru faultul pe care l-a comis apoi în careu. Se impunea. La război, ca la război. Nu credea băiatul că tocmai în acea clipă arbitrul o să fie pe aproape de fază, nici că oaspeţii aveau, totuşi, targa pregătită. Cum, necum, penaltiul a fost transformat. Arbitrul a pretins ca fundaşul nostru Strachină să părăsească terenul, arătîndu-i cartonaşul roşu. După o consultare cu banca antrenorilor noştri, fundaşul a primit permisiunea să treacă pe tuşă, de unde, în continuare, l-a înjurat pe arbitrul de centru, care s-a făcut însă că nu aude. De altfel arbitrii au fost sub orice critică. Una s-a discutat cu dumnealor, şi cu totul altceva a ieşit pe teren. Mai ales în minutele 10, 11, 12, 13, 14 ş.a., cînd portarul nostru Turturel s-a remarcat din nou la golurile primite. O asemenea luptă îndîrjită greu mi-a fost dat să văd. Iată o fază. În minutul 36 mijlocaşul nostru Ţucără a vrut să iasă din jumătatea noastră de teren pentru a se îndrepta şi el spre poarta oaspeţilor, cu gînd să realizeze primul şut al nostru către poarta lor. Dar un fundaş de-al oaspeţilor i-a luat, pur şi simplu, mingea. Arbitrul n-a fluierat. În schimb, l-am fluierat noi. Şl bine i-am făcut. Apoi în minutul 41 atacantul nostru Sănducu şi-a demonstrat excelentele calităţi de şuteur tragînd cu sete în poarta goală. Din păcate, era poarta noastră. Să-l scuzăm. Se credea, săracul, în careul celorlalţi. Şi, uite aşa, am ajuns cu bine la pauză, scorul de pe tabela de marcaj nereflectînd nici pe departe lupta din teren. O luptă dreaptă, bărbătească. Sîntem oricum cîştigătorii morali ai meciului. Iar aceasta trebuie să ne însufle încredere, curaj, avînt în realizarea producţiei de şuruburi pe decada şi pe luna în curs. Despre repriza secundă n-am să mai vorbesc din lipsă de spaţiu. Felicitări călduroase echipei noastre. Cît despre oaspeţi, doar atît valoarea nu reflectă numărul golurilor, cum spuneau un latin, un turc şi un grec. Dacă ar fi fost domni, ne lăsau şi pe noi să marcăm o singură dată. Şi mai pretind că joacă în diviza A"...
(Perpetuum comic ’91, pag. 30)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu