Rondelul... chefliului

Turnaţi-mi în pahar, cît stau la masă, 
Şi puneţi-mi alături un copan 
Căci am ţinut regim întregul an 
Şi-a fost o vară-atît de „secetoasă"!

Se-nghesuie convivii la curcan, 
Dar vorba-ceea: „...mie nici că-mi pasă!" 
Turnaţi-mi în pahar, cît stau la masă, 
Şi puneţi-mi alături un copan!

Se-mbată unii; alţii nu se lasă 
Înfrînţi de un netrebnic de molan, 
Cum nu mă las nici eu; căci sănătoasă 
Îmi e deviza mea de comesean:

Turnaţi-mi în pahar cît... dorm sub masă!

(Perpetuum comic ’88, pag. 97)

Vezi toată postarea

Rondelul... umoriştilor

În viaţă e nevoie şi de noi, 
Să biciuim minciuna şi prostia, 
Abuzul, servilismul, trîndăvia 
şi tot ce trage traiul înapoi.

Concetăţenii-s buni, jos pălăria! 
Dar mai găseşti şi cîte-un „prost altoi"! 
În viaţă e nevoie şi de noi, 
Să biciuim minciuna şi prostia!

Azi, cînd pe culmi se-nalţă România, 
Să o ferim de cei ce-s răi de soi! 
De-aceea apelez, confraţi, la voi, 
Să nu uitaţi satira, ironia,

Că-n viaţă e nevoie şi de noi!

(Perpetuum comic ’88, pag. 97)

Vezi toată postarea

Rondelul nepotismului

— Nu aveţi un unchi în plus? 
Vreau să urc şi eu în schemă; 
La rever să am emblemă 
Şi să văd lumea... de sus.

Evident, sînt în dilemă: 
„Arborele..." mi-e redus. 
Nu aveţi un unchi în plus? 
Vreau să urc şi eu în schemă.

Am mai scris pe-această temă; 
Textul n-a fost introdus 
Căci un individ sus-pus 
Nu avea chef de problemă,

Dar avea un unchi în plus...

(Perpetuum comic ’87, pag. 114)

Vezi toată postarea

Rondelul bonjuristului

„Mersi! Pardon! Scuzaţi! Bonjur!" 
E vorba lui cotidiană; 
Îţi pune degetul pe rană.
Dar tu îl ierţi c-a fost mahmur.

Cunosc şi eu pe un sperjur 
Ce vinde marfă pe sprînceană. 
„Mersi! Pardon! Scuzaţi! Bonjur!' 
E vorba lui cotidiană.

Şi sînt capabil să vă jur 
Că de-i aduceţi vreo dojană
Va face stînga-împrejur 
Cu vorba lui cotidiană:

„Mersi! Pardon! Scuzaţi! Bonjur!"

(Perpetuum comic ’87, pag. 114)

Vezi toată postarea

Rondelul paşilor pierduţi

...Deci, hai să divorţăm, nevastă dragă,
Căci traiul împreună e un chin,
Aşa ni-e scris probabil în destin,
Dar cine Dumnezeu să ne-nţeleagă?

Îmi amintesc de nuntă; ce festin
Şi ce promisiuni, pe-o viaţă-ntreagă;
Deci, hai să divorţăm, nevastă dragă,
Căci traiul împreună e un chin.

Uitat-am de opinci şi de desagă
De viaţa petrecută în cămin,
De prima-mbrăţişare cu suspin, 
Ba chiar şi de copiii ce ne leagă;

Deci, hai să... ne-mpăcăm nevastă dragă!

(Perpetuum comic ’87, pag. 114)

Vezi toată postarea