„Am fost duminică în Giuleşti călare pe-un cal şchiop, cu un borcan de gogonele în mînă şi-un şervet de Olanda bun pentru şters lacrimile celor ce pîndeau trenul de la Galaţi cu bilete de peron în regulă. Jale mare, şi-n pragul casei lui Rică Răducanu cineva atîrnase steag negru de doliu. Am vîrît capul pe geam, i-am întins borcanul cu gogonele şi-am zis: „Ce vreţi să faceţi bă, cu inima mea?"
Era galben Ricanu ca o gutuie pîrlită de ger şi vorbea în versuri de-mi venea să cred că se smintise: „Nea Fane, nea Fane/ drag şi barosane/ nu ne ştiu de fraţi/ cei de la Galaţi"//.
În casă erau puzderie de rude colaterale bronzate şi triste şi unul cu ţambalul legat de sfîrcul urechilor s-a repezit, mi-a sărutat mîna şi-a zis: „Fă ceva şi bagă-l la arest pe Nelu Motroc, că dacă nu, ne bagă el în „B", că are boală pe noi".
Ningea cu orhidee şi mirosea a pastramă de oaie ţurcană. Le-am dat speranţe de cucută după ce am gustat dintr-o damigeană cu dop de cocean în care era apă sfinţită amestecată cu căpşunică. Cel cu ţambalul, văzînd că Rică dă să leşine de atîta durere adunată-n snopi de vorbe grele, începu un cîntec pe care-l ţiu minte pe jumătate: „Căpitane de judeţu’/ Ce-ai tu cu Rapiduleţu’/ De ne ţii în pacoste/ Şi vrei să ne vîri în „B"//.
Am răcnit la el: Taci Tîrlă (aşa îl chema dar cu „î" din „a") că vorbescu eu cu nen-tu Păunescu să vă compună un imn şi să vă scape de belele. Apoi am plecat lăsînd borcanul cu gogonele şi luînd în schimb demigeana"...
(Perpetuum comic ’89, pag. 72)
Era galben Ricanu ca o gutuie pîrlită de ger şi vorbea în versuri de-mi venea să cred că se smintise: „Nea Fane, nea Fane/ drag şi barosane/ nu ne ştiu de fraţi/ cei de la Galaţi"//.
În casă erau puzderie de rude colaterale bronzate şi triste şi unul cu ţambalul legat de sfîrcul urechilor s-a repezit, mi-a sărutat mîna şi-a zis: „Fă ceva şi bagă-l la arest pe Nelu Motroc, că dacă nu, ne bagă el în „B", că are boală pe noi".
Ningea cu orhidee şi mirosea a pastramă de oaie ţurcană. Le-am dat speranţe de cucută după ce am gustat dintr-o damigeană cu dop de cocean în care era apă sfinţită amestecată cu căpşunică. Cel cu ţambalul, văzînd că Rică dă să leşine de atîta durere adunată-n snopi de vorbe grele, începu un cîntec pe care-l ţiu minte pe jumătate: „Căpitane de judeţu’/ Ce-ai tu cu Rapiduleţu’/ De ne ţii în pacoste/ Şi vrei să ne vîri în „B"//.
Am răcnit la el: Taci Tîrlă (aşa îl chema dar cu „î" din „a") că vorbescu eu cu nen-tu Păunescu să vă compună un imn şi să vă scape de belele. Apoi am plecat lăsînd borcanul cu gogonele şi luînd în schimb demigeana"...
(Perpetuum comic ’89, pag. 72)
