„Am fost duminică în Giuleşti călare pe-un cal şchiop, cu un borcan de gogonele în mînă şi-un şervet de Olanda bun pentru şters lacrimile celor ce pîndeau trenul de la Galaţi cu bilete de peron în regulă. Jale mare, şi-n pragul casei lui Rică Răducanu cineva atîrnase steag negru de doliu. Am vîrît capul pe geam, i-am întins borcanul cu gogonele şi-am zis: „Ce vreţi să faceţi bă, cu inima mea?"
Era galben Ricanu ca o gutuie pîrlită de ger şi vorbea în versuri de-mi venea să cred că se smintise: „Nea Fane, nea Fane/ drag şi barosane/ nu ne ştiu de fraţi/ cei de la Galaţi"//.
În casă erau puzderie de rude colaterale bronzate şi triste şi unul cu ţambalul legat de sfîrcul urechilor s-a repezit, mi-a sărutat mîna şi-a zis: „Fă ceva şi bagă-l la arest pe Nelu Motroc, că dacă nu, ne bagă el în „B", că are boală pe noi".
Ningea cu orhidee şi mirosea a pastramă de oaie ţurcană. Le-am dat speranţe de cucută după ce am gustat dintr-o damigeană cu dop de cocean în care era apă sfinţită amestecată cu căpşunică. Cel cu ţambalul, văzînd că Rică dă să leşine de atîta durere adunată-n snopi de vorbe grele, începu un cîntec pe care-l ţiu minte pe jumătate: „Căpitane de judeţu’/ Ce-ai tu cu Rapiduleţu’/ De ne ţii în pacoste/ Şi vrei să ne vîri în „B"//.
Am răcnit la el: Taci Tîrlă (aşa îl chema dar cu „î" din „a") că vorbescu eu cu nen-tu Păunescu să vă compună un imn şi să vă scape de belele. Apoi am plecat lăsînd borcanul cu gogonele şi luînd în schimb demigeana"...
(Perpetuum comic ’89, pag. 72)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu