TEATRU ÎN TEATRU
Cabină de actori. Actriţa, în costumul Desdemonei. Actorul, în cel al lui Othello. Amîndoi, în faţa unor oglinzi, se demachiază, ca după spectacol...
Actorul: Draga mea, pasează-mi, te rog, demachiantul tău...
Actriţa (suspicioasă): Pe unde mi-ai întîrziat, „domnule" Othello?
Actorul: Cînd?
Actriţa: După căderea cortinei...
Actorul: M-a oprit secretarul literar într-o problemă.
Actriţa: De ce te minciuneşti? Ai fost la Elvira, precis!
Actorul: Ce treabă am eu cu Elvira...
Actriţa: Nu-nţeleg ce ai găsit la ea... Frumoasă, nu e... Talent, ce să mai vorbim... Ce te uiţi aşa la mine? Spune că nu-i aşa?
Actorul: Zău, dacă te înţeleg... ce-ţi veni, aşa, deodată?...
Actriţa (cu sughiţuri): Află că pe această fetişcană nu pot s-o sufăr!
Actorul: Draga mea, îţi faci nervi de pomană!
Actriţa: Vrei să spui că n-ai trecut pe la ea?
Actorul: Cînd?!?
Actriţa: Îndată după căderea cortinei...
Actorul: Dacă-i aşa... află că m-a oprit secretarul literar ca să ne facă reproşuri. Avem scăderi în interpretarea noastră... În special, scena revederii din actul I... E sub orice critică — aşa mi-a spus! E şi părerea regizorului!
Actriţa: Chiar aşa? Şi nu te-ai întrebat de ce?
Actorul: De ce?
Actriţa: „Domnul" Othello, în loc s-o privească pe Desdemona, cu ochii inimii, îi zboară mintea, aiurea, la Elvira, netalentata teatrului...
Actorul: Eşti cuprinsă de gelozie şi nu văd de ce?
Actriţa: Ha! Ha! Ha! Eu geloasă! Pe cine? Pe o nesuferită?
Actorul: Nu te supăra, reacţia mea se desfăşoară în raport cu comportamentul partenerei din scenă... Or, tu nu mai eşti Desdemona de la premieră... Ai devenit un sloi de gheaţă...
Actriţa: Bi-ne! Vrei să-ţi dovedesc că n-ai dreptate? Îţi propun să revedem scena, acum, aici, ca să te convingi!
Actorul: De acord! (în rol) Ce faci Desdemona?
Desdemona: Bine, Doamne!
Othello: Dă-mi mîna ta. E-o mînă moale, Doamnă...
Desdemona: Tu poţi pe drept s-o spui
E mîna care inima-mi ţi-a dat-o
Şi-acum, făgăduiala...
(Apare Recuziterul teatrului, în căutarea unui obiect)
Othello (joc): Puicuţă, ce făgăduială?
Desdemona: Pe Cassio l-am chemat, să staţi de vorbă...
Othello: Mă supără un straşnic guturai
Dă-mi rogu-te-o batistă...
Pe aceea ce ţi-am dat-o...
Desdemona: Nu-i la mine!
Othello: Nu?!?
Desdemona: Nu doamne-ntr-adevăr...
Othello: E o greşeală...
Recuziterul: Nu vă supăraţi, unde e?
Actriţa: Ce cauţi?
Recuziterul: Batista!
Actorul: Care batistă?
Recuziterul: Batista Desdemonei... Face parte din recuzita teatrului... Trebuie s-o restitui la magazie...
Actorul: Ai s-o cauţi mai tîrziu. Acum lasă-ne, te rog, se repetă! (în rol) Desdemona, batista scumpă mie, ce ţi-am dat-o, lui Cassio, tu i-ai dăruit-o...
Desdemona: Nu!
Pe sufletu-mi şi viaţa-mi! Fă-l să vie
Şi întreabă-l!
Othello: Ia aminte, suflet dulce...
Să nu spui strîmb, că eşti pe patul morţii...
Recuziterul: Aţi aruncat-o cine ştie pe unde şi tot eu trebuie s-o caut!
Actriţa: Dă-i dragă, batista, şi să ne lase în pace...
Actorul: De unde să-i dau? N-o am la mine!
Actriţa: Normal, batista ar trebui să fie la tine... Eu o pierd, Emilia o găseşte, o dă lui Iago, Iago o pasează lui Cassio iar Cassio ţie... deci batista trebuie să fie la tine...
Actorul: Nu ştiu!
Recuziterul: Seară de seară, batistele teatrului se pierd şi eu trebuie să am grijă de ele... (iese)
Actriţa (bănuitoare): Unde zici că mi-ai fost, după căderea cortinei, domnule Othello?
Actorul: Am stat de vorbă cu secretarul literar...
Actriţa: Mai bine spune drept că te-ai oprit la Elvira... Ai fost la ea în cabină...
Actorul: N-am fost la nici-o Elviră... Crede-mă! Ţi-o jur!
Recuziterul (apare): S-a găsit! în sfîrşit, am găsit batista!
Actorul: Ei, vezi? Şi mai făceai gălăgie...
Actriţa: Unde era?
Recuziterul: În cabină, la duduia Elvira!
Actorul: La cine?
Recuziterul: În cabina duduiei Elvira! Era chiar pe canapea! (iese)
Actriţa (furie): Spune-mi adevărul! Altfel, te sugrum! Cum a ajuns batista în cabina ei?
Actorul: Fii cuminte Desdemona...
Batista scumpă mie, ce ţi-am dat-o
Lui Cassio tu i-ai dăruit-o...
Actriţa: Te-ntreb, Othello, cum a ajuns batista pe canapeaua Elvirei?
Actorul: Omoară-mă, dacă vrei, dar nu ştiu!
Actriţa: Vreau adevărul! Altfel te sugrum!
Actorul (cade în genunchi):
„Pe sufletu-mi şi viaţa... Fă-o să vie
Şi întreab-o"
Actriţa: E prea tîrziu, Othello, e prea tîrziu! Să mori! Nu meriţi îndurare! Să mori! (îl sugrumă)
— cortina —
(Perpetuum comic ’91, pag. 104)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu