— Femeia trebuie să fie cît de cît geloasă...
— Dar n-am motive!
— Şi fără motiv! Adică... poţi să nu fii, treaba dumitale, însă lui trebuie să-i arăţi că eşti. Altfel cum să simtă că-l iubeşti?! Aşa-s bărbaţii, au nevoie de asta. Îi şi încîntă.
— Nu cred că al meu ar fi încîntat...
— Habar n-ai pe ce lume trăieşti! Păi, dacă nu-l baţi puţin la cap cu vreo bănuială, o să-şi închipuie că nu-ţi pasă ce face el şi că nu-l apreciezi. Cu alte cuvinte, n-are nici o calitate şi-ar fi imposibil să mai placă şi altcuiva în afară de tine.
— Important este să-l plac eu!
— Nu! Important este să-l flatezi un pic. Un bărbat flatat e pe treisferturi cucerit. S-o laşi pe alta să-l flateze? Ce te costă?... De aceea nu-l lăsa să fie liniştit, că liniştea seamănă cu lîncezeala, or de la lîncezeală se ajunge la lehamite, şi-atunci — gata! O ia razna.
— Nu mă convingeţi. Dacă el m-ar tot bănui pe nedrept, m-aş simţi jignită, ne-am certa şi...
— Dumneata da, te-ai enerva. Pe drept. El însă n-are voie. Bărbatul e prin natura lui un... Nu des. O dată pe săptămînă. Sau de două ori. Arată-i că nu-l scapi din ochi. Ia-l la rost: Te-a văzut cineva c-o blondă. Cine era? Ce căutai cu ea? Unde-ai întîrziat? Ia stai: parcă eşti murdar de ruj pe obraz. Sau: Mi-a ghicit o vecină în cafea şi mi-a ieşit o roşcată care îţi dă tîrcoale, iar tu o ţii la inimă. Cine e?... Şi i-arăţi ceaşca: dovada! Îl ameninţi cu divorţul. Să-l scuturi niţel, preventiv. Atunci el o să caute să se dezvinovăţească şi-o să fie ca un mieluşel. O să-ţi facă toate voile.
— Şi fără asta soţul meu se poartă frumos, nu bea, aduce toţi banii în casă, e tandru...
— Şi tu îţi imaginezi că e... cuminte, nu? Păi, bărbaţii atunci sînt mai buni şi mai tandri, cînd le umblă ceva prin cap şi se simt vinovaţi. Cînd măcar cu gîndul au început să... Tocmai că se comportă aşa — asta ar trebui să-ţi dea de bănuit. Un bărbat cinstit şi la locul lui se poartă firesc, nu umblă cu delicateţuri... Dacă vine cu toţi banii acasă, cercetează de nu cumva are vreun cîştig suplimentar de care nu ştii... Flori ţi-aduce?
— Da. Din cînd în cînd.
— Extraordinar! Şi tu, ca o proastă — scuză-mă! —, nu observi nimic! Ţine minte: bărbatul care i-aduce flori soţiei are o amantă! Altfel nu se explică. Încearcă, vezi Doamne, să-ţi adoarmă vigilenţa... Nu, nu! Ceva nu-i în regulă! Trebuie să iei măsuri urgente... Şi mai spuneai că n-ai motive! Astea ce-s? Tandreţe, flori, nu tu o bere cu băieţii, pînă la ore mici, banii toţi... Te pomeneşti că te şi ajută în gospodărie!
— M-ajută. Şi la gătit, şi la curăţenie... Iar de copil, nu mai vorbesc: iese cu el la plimbare, în parc.
— Aici? În parc! Cu copilul?
— Da. Ce-i rău în asta?
— Dumneata eşti inconştientă, dragă. Îl laşi în parc singur...
— Cu copilul.
— Copilul e mic, ce ştie el?! Se apropie una, vai, ce băieţaş drăguţ!, îmi daţi voie să-l gîdil?, o vorbă, două, că nu-i arde ei de copil, dar l-a ochit pe bărbatu-tău, că, slavă Domnului, frumuşel o fi după cum mi-ai spus alaltăieri tot pe banca asta, tînăr e, şi gata! Aşa se face legătura. Azi o vorbă, mîine o cafea, şi poimîine te trezeşti înşelată. Habar n-ai cum umblă prin parcuri fete dintr-astea destrăbălate, care n-au altă treabă... Să nu-l mai laşi cu copilul! Să-l trimiţi singur şi să te iei după el, să nu-l scapi o clipă din ochi, dar cu grijă, să nu te prindă. Doar ai văzut prin filme cum se procedează... Şi cînd o fi momentul, haţ!, pui mîna pe ea!
— Pe care ea?
— Pe femeia cu care stă de vorbă, indiferent cine-o fi. Intri direct în subiect şi-o iei de păr. Îl faci de rîsul lumii, să nu mai îndrăznească a doua oară... Eu îţi spun ca o mamă, te povăţuiesc de bine, că eşti tînără, eşti de-abia la-nceput, ca să-ţi păstrezi bărbatul şi căminul. Păi, eu, de-aş fi procedat ca dumneata, nu-l aveam pe-al meau nici măcar un an! Eu, draga mea, l-am ţinut strîns în mînă, nu i-am dat răgaz nici o clipă, îl interogam ca la poliţie. Numai aşa am reuşit să fac casă cu el. Douăzeci de ani.
— Vă-nţelegeţi bine...
— Acuma, da. Că-ntr-o zi, nu ştiu ce l-a apucat şi s-a dus. Tocmai la Suceava, nenorocitul! N-a preţuit binele... De-aia-ţi spun, bărbatul e prin natura lui un...
(Perpetuum comic ’89, pag. 167)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu