Ei, nu, că asta le-a pus capac la toate, n-aveţi orientare, aia e, să nu-mi spuneţi mie că ăsta e folclor şi merge oricum, oriunde şi oricînd, păi nu merge, fraţilor! Vreţi argumente, da? Uite argumente. Hai s-o luăm pe părţi:
Foaie verde lămîiţă,
Colo-n vale-n grădiniţă,
Paşte calul lui Gheorghiţă
Priponit de-o garofiţă.
Voi trece cu vederea faptul că lămîiţa nu e foaie verde şi nu vă acuz că-n epoca revoluţiei tehnico-ştiinţifice Gheorghiţă are un cal în loc de cal-putere, însă e inadmisibil ce se întîmplă: el îşi priponeşte calul de o garofiţă, iar voi sînteţi nepăsători la semnificaţia faptei sale, asta cînd pe plan mondial se iau măsuri hotărîte pentru protejarea mediului înconjurător. Şi Gheorghiţă mai are tupeul să strige:
Şi-aoleu, leliţă,
Şi-aoleu, fetiţă,
Ce-ai cu mine, fă?
Iubeşte-mă, mă!
Garofiţa s-a uscat,
Calul lui Gheorghe-a scăpat.
A scăpat calul şi voi săriţi peste cal, nu vă daţi seama că le sugeraţi oamenilor să-şi lege murgii de garofiţe. O fi, fraţilor, folclorul depozitar de-nţelepciune populară, dar asta nu e valabil pentru orice cîntec, chiar dacă, în cazul nostru, mîndra strigă în rimă asonantă:
Aleargă, Gheorghe, aleargă
Că ţi-a scăpat calu-n iarbă.
Aleargă cu capul gol,
C-a scăpat calu-n mohor,
Iar de acolo, în final:
Aleargă cu pălărie,
C-a scăpat în fînărie.
Va să zică, prin mohor Gheorghe aleargă cu capul gol fiindcă îşi pierduse, probabil, pălăria prin iarba lăsată în versurile dinainte, iar în fînărie aleargă din nou cu pălărie. Unde-i logica fraţilor, de ce vîrîţi în programul artistic o asemenea melodie, drăguţilor, şi dacă o vîrîţi, de ce n-o adaptaţi? Păi n-ar fi fost altceva dacă leliţa spunea:
„Foaie verde măr crocant,
Protejaţi mediu-ambiant"?
(Perpetuum comic ’89, pag. 80)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu