Soţ plecat în deplasare.
Pradă unei vechi iubiri,
Merg la dînsa pe-nserare
C-un buchet de trandafiri.
Ce surpriză! Stă la masă;
Chiar din prag mă-mbrăţişează,
Mă pofteşte iute-n casă,
Pune florile în vază,
Îşi mai potriveşte cocul,
Mai aduce-o farfurie,
Parcă nu-şi găseşte locul
De atîta bucurie.
Cînd abia-ncepuse-antrenul
Cu o gazdă ca păpuşa,
Cearcă să deschidă uşa
Soţul, ce pierduse trenul.
N-oi fi eu viteaz ca zmeii,
Nici fricos; dar conştient
De năpastele femeii,
M-am împachetat urgent
Şi tiptil-tiptil prin holul
Amăgitelor dorinţe
Mă-ndreptam spre dependinţe
Ca să-nlătur carambolul.
Soţ plecat în deplasare
Nu e vreo scofală mare:
Cît pe-aci să iau bătaie
De la cel ascuns în baie!
(Perpetuum comic ’91, pag. 65)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu