Escapada

Soţ plecat în deplasare. 
Pradă unei vechi iubiri, 
Merg la dînsa pe-nserare 
C-un buchet de trandafiri.

Ce surpriză! Stă la masă; 
Chiar din prag mă-mbrăţişează, 
Mă pofteşte iute-n casă, 
Pune florile în vază,

Îşi mai potriveşte cocul, 
Mai aduce-o farfurie, 
Parcă nu-şi găseşte locul 
De atîta bucurie.

Cînd abia-ncepuse-antrenul 
Cu o gazdă ca păpuşa, 
Cearcă să deschidă uşa 
Soţul, ce pierduse trenul.

N-oi fi eu viteaz ca zmeii, 
Nici fricos; dar conştient 
De năpastele femeii, 
M-am împachetat urgent

Şi tiptil-tiptil prin holul 
Amăgitelor dorinţe 
Mă-ndreptam spre dependinţe 
Ca să-nlătur carambolul.

Soţ plecat în deplasare 
Nu e vreo scofală mare: 
Cît pe-aci să iau bătaie 
De la cel ascuns în baie!

(Perpetuum comic ’91, pag. 65)

Vezi toată postarea

Fabulă cu ţepi

Ariciul, mai puţin mintos,
Văzînd cît este de ţepos
Şi moştenind şi după mamă
O rîvnă pentru epigramă
(Şi-un bot subţire de artist)
S-a şi crezut epigramist.

„Ce, nu pot să înţep şi eu
Ca Tropcea, Jega şi ca Leu?,
Iar poante de-aste-autohtone
Nu ştiu ca Langa şi Petrone?"

Prea-ncrezător de-acum în el
Şi foarte dornic de duel
Plecă în lume teleleu
Şi, iată, se-ntîlni c-un leu
Morocănos şi-nfometat:

„Ce, n-avuşi parte de vînat?
Hai, vin-cu mine, frăţioare,
Să-ţi săgetez eu căprioare.
Că lei din ăştia ca matale
Nu preţuiesc nici trei parale;
Mă rog, nu voi să mai insist.
Dar ştii, eu sînt epigramist,
Iar regii-s demodaţi, mon cher!"

Morocănos şi auster
(Că leul nu e poliglot),
L-a-nfulecat cu ţepi cu tot.

*

Dar mai tîrziu, pe-un mal de lac,
Cuprins de crampe la stomac,
Jura monarhul cu ochi trişti:
„Nu mai mănînc epigramişti!"

(Perpetuum comic ’86, pag. 177)

Vezi toată postarea

Definiţii zoo-epigramice

TAURUL

Cîtă furie şi carne,
Ce grumaz, ce nări, ce coarne,
Ce putere de huidumă,
...Bou, nu glumă!

LAMA

Ascuţişul de topor,
Preot-pustnic în Tibet,
Mamifer rumegător
Din familia... Gilette.

CUCUL

Cenuşiu şi cabotin
Pune ouă-n cuib străin
Ca un fante zăbăuc
Şi trăieşte singur... cuc.

OMUL

Cap, grumaz, torace, pîntec,
Mîini, picioare, oseminte,
Doruri, zîmbet, versuri, cîntec,
Suflet mult şi-un dram de minte.

LEUL

Semnul forţei bestiale.
Stema mîndrului Lyon.
Rege peste animale,
Una fisă telefon.

CAMELEONII

Îşi schimbă faţa cu iuţeală
Trăind prin arborii de soi
Din depărtarea tropicală.
Dar se găsesc şi pe la noi.

PAPAGALUL

Frumos, adesea centenar,
Mănîncă fructe, flori, nectar
Şi ca bărbatul prim, Adam.
E taciturn şi... monogam.

PĂUNUL

Domesticit, penaj frumos...
Nu-şi îngrijeşte puii, dar
Răsfiră coada vanitos
Că este spiţă de acar.

(Perpetuum comic ’86, pag. 176)

Vezi toată postarea

Fabulă cu zburătoare

O acvilă - neam de piraţi –
Ce mai trăieşte prin Carpaţi,
Trona pe creasta unei stînci
Deasupra văilor adînci,
Scrutînd cu ageră ocheadă
Spre cea mai pofticioasă pradă.

Şi nefiind pe-acolo miei,
Visa un stol de porumbei,
De potîrnichi, ierunci mărunte,
Sau vreun grăsun cocoş de munte,

În timp ce jos, de prin ponoare,
Copiii înălţau planoare
Ce în plutirea lor bizară
Păreau chiar păsări care zboară.

Trezită din frumosu-i vis
Acvila se-aruncă-n abis,
Ca trăznetul căzînd din cer
Pe cel mai mic şi mai stingher,
Ce se-aplecase pe-o aripă
Şi sfîrtecîndu-l într-o clipă
Se lăcomi cu el atît
Că i-a rămas planoru-n gît.

*

Morala de pe culmi de stîncă:
Nu tot ce zboară se mănîncă!

(Perpetuum comic ’86, pag. 176)

Vezi toată postarea