Inedit
Dragi prieteni,
Cred c-a venit sorocul
Să cercetăm ce hram poartă norocul.
Să fie el de-origine divină
(Precum încearcă unii să susţină)
O filantropică manifestare
A celuia ce-n vasta-i îndurare
Vrea să ajute neajutoraţii? Eroare.
Am destule indicaţii
Asupra problematicei pendinte
Prin care ipoteza se desminte.
Considerăm deci (aici e tocmai locul)
Că nu e bine să forţezi norocul.
El are legi, te saltă cu avînt
Şi-o dată dă cu tine de pămînt,
E-absurd, inconsecvent şi buclucaş,
Din paşă te transformă în geambaş,
Dar îl aştept cu traistele lui pline
Să pice într-o seară şi la mine
Ca să discut cu el, să-l prelucrez.
Vreau să-l planific şi să-l programez
S-ajung un scriitor, chiar şi postum,
Şi fără să fi scris nici un volum.
Nu dragii mei, nu-i o absurditate
Deoarece cînd ai noroc, SE POATE!
Idilă
Îl refuzase
cam un sfert de veac...
Moşneag acum,
cu părul coliliu,
L-a invitat
la dînsa în iatac.
(Amurg şi îmbieri de liliac)
Era devreme
dar era tîrziu...
(Perpetuum comic ’88, pag. 181)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu