Eu sînt un om dintr-o bucată,
Dintr-o bucată
De săpun.
Alunec,
Mă strecor prin viaţă,
Zîmbesc slugarnic, mă supun,
Ascultător şi maleabil,
Bonom,
Făţarnic,
Jovial
Considerat prin excelenţă drept funcţionarul ideal.
Nu ies nicicînd în evidenţă, iubesc anonimatul, care
Sub masca mediocrităţii îţi lasă spaţii de mişcare.
Dar linguşesc, căci linguşeala
Făcîndu-şi zi de zi prezenţa
Se mai impune, cîteodată, înlocuind chiar competenţa.
Eu n-am coloană vertebrală,
Opinie
Sau caracter.
Decît păreri contradictorii, părerea şefilor prefer...
Ea poate fi influenţată
C-o anonimă oarecare
Ce seamănă suspiciunea, chiar cînd nu i se dă crezare.
Instinctul meu de parvenire, dublat de trainice ambiţii
M-ajută să răzbesc în viaţă prin fel şi fel de exchibiţii...
Eu mă preling ca untdelemnul
În cea mai fină crăpătură
Încet, tăcut,
Abil, tenace,
Insidios peste măsură!
Şi totuşi, cu întreaga gamă de prea făţarnice tertipuri
Şi-n ciuda iscusinţei mele de a-mi compune multe chipuri,
Ceva a început deodată să scîrţîie în balamale:
Nu mi se mai acordă credit
Ori piedici mi se pun în cale.
Rostogolit în apa demnă, a vieţii, nu mă mai opun...
Mă voi topi curînd,
Adio!
Vă spune omul
De săpun.
(Perpetuum comic ’88, pag. 121)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu