Sta mărul pe tejghea lîng-o gutuie
Puţin cam scofîlcită şi gălbuie
Un Ionatan rotund şi sănătos...
— Eu, dragă, zise mărul cel frumos.
Din veacurile multe ce-au trecut
Sînt fructul cel mai binecunoscut
Şi implicat în traiul omenesc...
Spre pildă, dacă stau şi mă gîndesc
Pe Eva şi Adam i-au alungat
Din Rai pentru un simplu măr mîncat.
Tot mărul a stîrnit întreagă sfada
Şi-acel război cîntat în Iliada.
Iar Wilhelm Tell, cu arcul său de soi,
Ar fi rămas obscur fără de noi.
Chiar legea gravitaţiei, se ştie,
Că mi se datorează, practic, mie
Căci eu căzînd din creangă-n arătură
I-am dat lui Newton legea mură-n gură.
În basme am un rol primordial
Şi-s pentru pictori fructul ideal,
Cînd vor să facă o natură moartă...
...Pe cînd gutuia...cum să spun... mă iartă,
Nu vreau să te jignesc, dar s-ar părea
Că este bună numai de peltea."
Şi mărul nostru rîse sănătos
În coaja lui de Ionatan frumos.
Tot mai rîdea, cînd a fost cumpărat
De-o gospodină care l-a mîncat.
Astfel
Morala trasă e firească:
Aşa se trece gloria lumească.
(Perpetuum comic ’88, pag. 120)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu