A fost demult, în antica Eladă,
Un sclav urît, puţin ghebos şi şchiop.
Şi i se dase numele Esop.
Era un Trac pus veşnic pe butadă.
Învăţătura o spunea cu scop,
Că se strîngeau toţi oamenii să-l vadă.
Atenienii ce treceau pe stradă,
Se minunau de mintea-i de Ciclop.
Găsea răspuns la orice întrebare,
Morala lui era usturătoare,
Dar conţinea un adevăr firesc.
Suit pe-un munte, ameţit de-un brînci,
El a murit demult, zdrobit de stînci,
Dar fabulele lui şi azi trăiesc!
Orice director are-o secretară,
Deşteaptă, tinerică, durdulie,
Adică-o ajutoare de soţie,
Plătită cu o leafă bunişoară.
Şi secretara asta multe ştie,
Că nu-i deloc o treabă prea uşoară,
Să faci cafeaua dulce, sau amară,
Sau să păstrezi în mapă o hîrtie.
Atunci cînd şeful nu vrea să primească,
O secretară ştie să vorbească,
Şi te refuză-n mod politicos.
Dar tot o secretară cu relaţii,
Îşi introduce verii şi cumnaţii,
Amabilă, pe uşile din dos.
(Perpetuum comic ’88, pag. 15)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu