Arhipologie

Război

        Arhip este de părere că războiul aduce atîtea nenorociri fiindcă se declanşează instantaneu, din te miri ce.
        — D-aia merg toate anapoda, fiindcă nu e ordine. Care cum îl taie capul, declară război, sau nici măcar nu-l declară, îl porneşte. Ia să stea dumnealor la masa tratativelor, să încheie mai întîi un tratat de beligeranţă, şi după aia, după săptămîni şi luni de negocieri, mai dă stăpîne, mai lasă jupîne, după chestiile de procedură, de formă, de fond, eu vin cu un milion de soldaţi, tu vii cu un milion, eu bag şapte mii de tancuri, tu bagi două mii de submarine, eu cu avioanele, tu cu rachetele, mai renunţă tu, mai renunţ şi eu, mai o bombă, mai două, cinşpe luni de discuţii, ziarişti, fotografi, televiziune, să vedem după toate astea dacă le mai dă mîna să facă război...

Iubire

        — Marile iubiri sfîrşesc tragic. Romeo şi Julieta, Othelo şi Desdemona, Tristan şi Isolda, toţi o termină rău.
        — Or fi alte iubiri care se termină bine...
        — Daţi-mi un singur exemplu! cere Arhip.
        Toţi caută exemple.
        — În basme, găseşte unul. Ei trăiesc fericiţi pînă la adînci bătrîneţi.
        — Alea-s în basme, domnule! ripostează Arhip.

Călătorie

        — Ce oraş frumos! exclamă Arhip, care de o săptămînă, de cînd a venit, n-a ieşit din camera de hotel, în schimb a privit întruna pe fereastră.
        De la fereastra lui se vede doar turla unei biserici.

Dietă

        Arhip merge la prieteni şi mănîncă pe săturate, apoi se duce acasă, unde nevastă-sa îi dă numai salată verde şi morcovi, ca să slăbească. Şi nevesti-si îi este atît de milă de bietul Arhip...

Pian

        Arhip îşi cumpără un pian, dar constantînd că pianul ocupă prea mult spaţiu, îl vinde şi îşi ia în locul lui un ceas cu cuc.

Preferinţe

        — Arhip, ce părere ai despre Shakespeare?
        — Violent, domnule!
        — Dar despre Molière?
        — Frivol!
        — Dar despre Ibsen?
        — Plicticos.
        — Cehov?
        — Mă face să dorm.
        — O’Neill?
        — Sumbru!
        — Caragiale?
        — Vulgar.
        — Dar cine îţi place?
        — Dacă aş avea timp să scriu teatru, v-aş arăta eu cine îmi place.

Cucerire

        Pe cînd era mic, Arhip îşi pusese în cap să cucerească lumea şi a început prin a tăia cu lama o hartă a lumii.

Bigudiuri

        — Nu mă scoţi niciodată în societate, se plînge nevasta lui Arhip.
        — Am să-ţi scot eu prostiile astea din cap, îi răspunde Arhip, privindu-i aprig bigudiurile.

Premieră

        — Cu cît sînt mai mulţi cei care văd o piesă înainte de premieră, cu atît sînt mai puţini cei care o văd după, se trezeşte Arhip vorbind. Şi nimeni nu înţelege nimic.

Telefon

        — Alo, Arhip?
        — Da, eu. Ce număr aţi format?
        — Mă iertaţi, am greşit.
        — N-aţi greşit. Eu sînt.
        — Atunci am să încerc din nou.
        — Insistaţi mai mult. Poate face atingere.
        După ce închide telefonul, Arhip comentează:
        — Mulţi zăpăciţi pe lumea asta!

Ereditate

        Tatăl lui Arhip îi spuse într-o zi:
        — Arhip, eu n-am ştiut niciodată ce vreau în viaţă. Măcar tu să ştii.
        — Eu ştiu, tată. Vreau să fiu ca tine.

(Perpetuum comic ’85, pag. 108)