Gigi

        — Alo!
        — Da.
        — Ce faci!
        — Bine. Cine-i la telefon?
        — Cum cine e?l Nu mă recunoşti? Vocea mea e inconfundabilă.
        — Totuşi...
        — Sînt Gigi.
        — Care Gigi?
        — Păi ce, ai mai mulţi prieteni cu acest nume?
        — Da, vreo cinci.
        — Bravo! Şi eu pe ce loc sînt?
        — Nu ştiu, că n-am făcut încă un clasament.
        — Te pomeneşti că m-ai pus pe ultimul loc! Auzi, să lăsăm glumele. Ce facem cu chestia aia?
        — Care chestie?
        — Ştii tu care. Fii atent că au intervenit nişte modificări în situaţie. Nea Gogu a fost destituit.
        — De ce? Ce-a făcut, săracul?
        — Bine ai zis „săracul". Avea de toate, adică era putred. Putred de bogat, bineînţeles. Şi s-a lăcomit. Acum e sărac. Ce să-i fac? Lăcomia strică omenia. Nevastă-sa insistă să mă duc, cu orice preţ, martor la proces, şi să spun că e nevinovat, că tot ce-a făcut a făcut din greşeală şi nebăgare de seamă, plus etîcî, etîcî. Ce zici, să mă duc?
        — Depinde.
        — Depinde de, ce?
        — Dacă nea Gogu e sau nu vinovat. Dacă e nevinovat pledezi în favoarea lui, dacă e vinovat, îl demaşti.
        — Să-l demasc?! Doamne fereşte! Păi cum să-i fac eu una ca asta lui nea Gogu? Dacă se enervează şi zice şi el de mine?
        — Ce să zică?
        — Păi, dacă am fost colegi în chestiune, are ce să zică. Are. Şi e şi rău de gură. Cînd se porneşte nu se mai opreşte. Mi-a mai făcut odată figura. Venise o inspecţie şi eu m-am fofilat şi l-am eschivat. Drept pentru care mi-a vorbit aşa de crîncen că abia am scăpat cu o imputaţie. N-ar fi mai bine să nu mă duc?
        — Unde?
        — La proces.
        — Faci cum crezi.
        — Păi eu nu ştiu ce să cred, pentru asta te-am sunat, ca să-mi dai un sfat competent. Eşti de meserie. nu? Eşti scriitor, cunoşti sufletul omenesc pînă în străfundurile lui, îi cunoşti toate stările abisale, ţi s-a zis că eşti şi moralist, dai lecţii de bună purtare.


        — Dragă, du-te.
        — Să mă duc?!
        — Da. Du-te şi răspunde la toate întrebările cît mai sincer cu putinţă.
        — Să fiu sincer?!
        — Da.
        — Ascultă, tu îţi baţi joc de mine?! Cum adică să fiu sincer?! Păi ăsta e sfat de om serios?! de prieten?! Să-ţi fie ruşine!

(Perpetuum comic ’85, pag. 11)