Trăiască hazul

Oriunde-ai fost, din vremile bătrîne,
Şi-oricînd şi-oricît te-a strîmtorat necazul,
Române-ades ai fost şi vei rămîne
Brav luptător cu arma-ţi veche hazul.

Cu-ai tăi plăieşi la Neamţu în Cetate
Lui Sobieski i-ai sfidat pricazul,
Ca gazdă bună însă, cu bucate
L-ai ospătat, de-a fost mai mare hazul.

Sau sus, sus în cetate, la Suceava,
Unde şi Ştefan a domnit, viteazul,
Cu moş Istrate-Voievod voroava
Au scris-o Eminescu de tot hazul.

Ca moldovean, un „hîtru bun de glume”,
Sau ca oltean, panaş fiindu-ţi prazul,
Tot un Păcalăeşti umblînd prin lume,
Contaminînd-o, pas cu pas, cu hazul!

Chiar Valea Plîngerii aflînd-o-n cale
I-ai şi sărit ca un ghiduş pîrleazul
Şi alinînd durere, tîngă, jale
Tu ai înstăpînit şi-acolo hazul.

Mereu în faţă, niciodată-n lături,
Nici spre-napoi nu ţi-ai întors macazul,
Chiar de s-au ridicat şi munţii de-omături,
Tu i-ai topit cu focul tandru - hazul.

Ca fierăstrăul alternîndu-şi dinţii
Din ascuţiş spre-a-şi potrivi ceaprazul.
Retezi degrabă cu tăişul minţii
Tot ce e tufă şi stîrneşte hazul.

Nici îmbuibaţii şi nici grandomanii
Nu au putut a-ţi îndoi grumazul,
Dar tu cu muncitorii şi ţăranii
Fiind tovarăş, i-ai pleznit cu hazul.



De-aceea astăzi demn în faţa vieţii
Poţi cu mîndrie să-ţi arăţi obrazul,
Căci mai folositoare-n luptă ce ţi-i
Decît aceeaşi armă veche: hazul.

Pot dar în numele unei istorii,
Fără-a-ntreba de e sau nu e cazul,
Române, la sorocul de victorii,
Să strig şi să proclam: Trăiască HAZUL!

martie 1985

(Perpetuum comic ’85, pag. 9)