Amu, se ţîpă-n vagon baci Iuon, Ghiorghie, Văsălie şi Mărie, tăţi din Daia, adică: ei — dăieni şi ea — dăiană.
— No, mă Ioane, tu şezi în picioare şi gîndeşti?
— Nu, mă Văsălie, io numa’ şed.
Baci Ghiorghie tace de nu se mai opreşte. În faţa lui e un sac, pe culoar. Vine şi controlorul.
— Bă frate-miu, bă, mînca-ţi-aş gura, scoate beletu’ dacă te urcaşi.
— Matalie, domnişorule controlor, aşa fain vorbeşti, de parcă ai fi controlor doctor.
— Păi, sînt!
— No, dacă eşti controlor învăţător doctor, musai că ăi fi din Tîrgu-Jiu!
*
— Bă, frate-miu, bă, ăsta cu sacu’, pune, bă, sacu’ sus că te amendez.
Baci Ghiorghie tace de nu se mai opreşte.
— Dom’ controlor doctor din Tîrgu-Jiu, Ghiorghie şi-a uitat acasă cartela de vorbit.
— A uitat-o, a uitat-o, bă frate-miu, da’ dacă nu pune sacul sus îl amendez Păi?! Dumneata, ăla cu clop, vezi că ai un morcov în ureche.
— No, mă rog frumos, ce-aţi spus?
— Ai un morcov în ureche.
— Cum?
— Ai un morcov în ureche.
— Eee?
— Ai-un-mor - cov-în-u-re-che!
— Ceee?
— Ai un morcov în ureche!
— No, vorbeşte mai tare!
— Ai... un... morcov... în... ureche!
— No, domnişorule, vorbeşte mai tare, că io am un morcov în ureche şi n-aud!
*
— Aveţi măsline?
— Avem măsline.
— Daţi-mi două măsline.
Văsălie ia două prune şi le vîră-n urechi.
— No, mai aveţi măsline?
— Mai avem măsline.
— Daţi-mi două măsline!
Baci Iuon cumpără două măsline şi le vîră-n urechi.
— No, prunie aveţi?
— Avem prune.
— Daţi-mi două prune.
Dăiana cumpără două prune şi le vîră-n urechi.
— Dumneavoastră de ce aţi cumpărat prune?
— No, mă rog frumos, domnişorule, dacă n-aveţi măsline...
Vine controlorul doctor din Tîrgu-Jiu:
— Bă, frate-miu, beletele, bă’. Hait! Bine, bă frate-miu, da-ţi spusăi să pui sacu-ală sus! O sută de lei amendă.
Baci Ghiorghie nu scoate o vorbă, dar scoate o sută de lei.
— Acu’ scăpaşi ieftin, da’ dacă nu pui sacu’ sus...
Baci Ghiorghie tace de nu se mai opreşte.
*
La Predeal, pîş-pîş, vine ospătarul:
— Bananeee, bananeee!
Negrul cumpără o banană. Ardelenii de la Daia cumpără şi ei cîte o banană, dar nu ştiu cum să înceapă. Negrul jupoaie banana. Dăienii îşi jupoaie bananele şi aşteaptă. Negrul duce banana la gură. Dăienii duc bananele la gură. Trenul intră în tunel, brusc se face întuneric, iar Văsălie ţipă ca din gură de şarpe:
— Tu Mărie, nu mîncaţi bananele, că io cum am muşcat, am şi orbit!
*
Vine controlorul doctor din Tîrgu-Jiu:
— Bă frate-miu, beletu’, bă! Hait! Bine, bă frate-miu, da-ţi spusăi să pui sacu-ăla sus. Două sute de lei amendă!
Baci Ghiorghie nu scoate o vorbă, dar scoate două sute de lei.
— Acu’ scăpaşi ieftin, da’ dacă nu pui sacu’ sus...
Baci Ghiorghie tace de nu se mai opreşte.
*
Negrul a terminat banana. Dăienii şi-au terminat bananele. Dăiana îl întreabă:
— Mă rog frumos, domnişorule, un’e mergi?
— La Braşov.
— La Braşov, la Braşov, da’ la cinie?
— La mama. S-a născut în Daia, dar locuieşte în Braşov.
— Şi, mă rog frumos, cum o ajuns aici?
— Nu a ajuns... a rămas.
— No, mă rog frumos, luminează-mă!
— În timpul războiului, tata a sărit cu paraşuta dintr-un avion şi a căzut într-un lan de grîu de la Daia.
— No, şi?
— Mama dormea în lan.
— No, şi?
— Tata strîngea paraşuta.
— No, şi?
— Tata a găsit-o pe mama.
— No şi?
— Tata a trezit-o pe mama.
— No, şi?
— Mama a rupt-o la fugă.
— No, şi?
— Tata a lăsat paraşuta şi a început să fugă după mama.
— No, şi?
— Mama fugea, tata după ea.
— Ioi, săraca!
— Braşovu’ bă frate-miu! Coborîţi!
Negrul îşi ia bagajele şi coboară, iar dăiana oftează din măruntaie:
— No, mă rog frumos, da’ oare o fi prins-o tat-su pe mumă-sa?
*
— Bă, frate-miu, beletu’ bă’. Hait! Bine, bă frate-miu, da-ţi spusăi să pui sacu-ăla sus. Trei sute de lei amendă.
Baci Ghiorghie nu scoate o vorbă, dar scoate trei sute de lei.
— Bă frate-miu, bag de samă-n mintea mea că omu ăsta nu vorbeşte. Ce are, bă frate-miu?
— A rămas aşa de zece ani.
— Da’ ce-a păţit?
— A plecat din Daia la Sebeş. Merea-n vînt’ mai răpide decît ghezăşu’... Ghiorghie dă s-aprindă ţigara, da’ vîntu’ mere tare în contra tui, dinspre Sebeş. Dă s-aprindă alt chibrit. N’ica! Se-ntoarce Ghiorghie cu spatele contra vîntului, adică spre Sebeş, aprinde ţigara şi mere tăt-nainte. Şi mere şi mere, cu vîntu-n spate, pînă-aude cîinii lătrînd. „Tulai, Doamne, cîinii ăstora din Sebeş latră tăt c-ai noştrii din Daia". De-atunci nu l-au mai lăsat neamurile să plece din sat, sau dacă mere-undeva — să nu scoată o vorbă!
— I-auzi. Păi numa’ dintr-atîta?
— No, că a mai făcut una.
— E?
— A murit un cal la cooperativă şi preşedintele, dragu de iel, zice: „No, măi Ghiorghie, îngroapă calu’!" Ghiorghie sapă groapa, leagă calu’, mă rog frumos, de picioare şi traje şi traje... intră în groapă şi traje şi traje... şi calu’, mă rog frumos, se ţîpă peste Ghiorghie-n groapă...
*
Intră gîfîind, alt ardelean:
— No, rogu-vă departe-i Braşovu’?
— No, că tare aproape-i.
— Mulţam fain!
*
Trenul zăboveşte la Făgăraş. Vine controlorul doctor din Tîrgu-Jiu:
— Bă frate-miu, beletu’, bă! Hait! Bine, bă frate-miu, da-ţi spusăi să pui sacu-ăla sus. Gata, acu’ hai cu mine la miliţie!
În sfîrşit, baci Ghiorghie vorbeşte:
— No mă rog frumos, amenzile le-am plătit cinstit. Da’ la miliţie de ce să merg pentru sacu’ altuia?
*
No, rogu-vă, departe-i Braşovu’?
— Nu prea.
— Mulţam fain!
*
Trenul ajunge la Sibiu. Apare alt ardelean, după port — dinspre părţile Devei.
— Mergeţi departe?
— Acasă!
— Şi io tăt acasă!
— No, binie!
— Io mă hodin o ţîrucă. De cum ajungeţi acasă, mă sculaţi şi pe minie.
— No, să te scoale ei! spune dăiana. La mine n-ai ce căta că mi-s cu bărbat acasă!
*
— No, rogu-vă frumos, departe-i Braşovu'?
— Acu’ chiar că-i tare departe!
*
— Pasagerii pentru Sebeş Alba sînt rugaţi să coboare din vagoane!
Dăienii şi dăiana îşi iau straiţele.
— Bă frate-miu, io bag de seamă-n mintea mea, de ce sînteţi hazoşi ăştia din Daia?
— Da’ia, mă rog frumos!
Selecţie si coomperaj de ION TIPSIE
(Perpetuum comic ’87, pag. 178)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu