Din scrisoarea unui student

(Fragment final)

Noi, de-aici, nu din Rovine, 
grăim, mamă, către tine, 
nu din gură, ci din carte, 
că ne eşti aşa departe... 
Te-am ruga, mamă, ruga, 
să trimiţi, prin cineva 
sau prin poştă, de-ai putea, 
cît te lasă inima: 
ori cinci sute, ori o mie, 
mă rog, cît o fi să fie! 
Că feciorul tău se jură 
să nu-i dea pe băutură! 
Iară eu trimite-voi 
ce-i mai mîndru pe la noi: 
indexul cu notele 
şi cu rezultatele. 
Tu să ştii că-s sănătos 
şi de tine n-am uitat! 
Te sărut, mamă, frumos!..
Şi-i aştept... recomandat””

(Perpetuum comic ’88, pag. 143)

Vezi toată postarea

Un strănepot scrie bunicului Hipocrate

Ţie, bătrîne Hipocrate, 
Ţi-am dedicat aceste rînduri; 
Spre tine, primul meu confrate,
Înalţ în zbor un stol de gînduri!

Intrat cu zeii-n nemurire,
Olimpul veşnic te sorti 
Să ne transmiţi prin moştenire 
Şi arta de-a tămădui.

Adus-ai ştiinţa ta în temple, 
Ne-ai învăţat şi chirurgie, 
Ne-ai arătat prin vii exemple 
Că şi blîndeţea-i terapie!

O, cît te-ai minuna de tare, 
Tu, primul dintre sacerdoţi,
Dacă-ai putea, din întîmplare, 
Să-ţi vezi iluştrii strănepoţi!

Să vezi aparatura nouă 
Şi stirpea ta calificată, 
Tu, care te-ai spălat cu rouă 
Şi-ai operat cu-n stei de piatră!

E drept, ici-colo-ai mai vedea 
Şi lucruri oarecum bizare,
Fiindcă, vezi tu, pe vremea ta,
N-aveai atîtea.. angarale!

N-aveai bolnavi să te ia cu-asediu 
În timp ce-n tihnă sorbi o cafă,
Cu cererile de concediu 
Pe-atunci... nu exista parafă!

Cu circa nu te prea-ncurcai.
De fişier, nici pomeneală!
„Per pedes" pe teren porneai,
N-aveai... Catîrcă personală!

Egali, indiferent de grad 
Şi bazileul şi calicul! 
Tu nu făceai discriminări,
Că... nu se inventase plicul!

Precum observi din cele spuse. 
Bătrîne tată Hipocrate, 
Virtuţile-ţi de mult apuse, 
Par azi, ne ierţi, cam... perimate!

Îţi înţelegem consternarea 
Şi sentimentul de mînie.
Legitima ţi-o fi stupoarea, 
Dar în Olimp... uşor ţi-e ţie!

(Perpetuum comic ’87, pag. 162)

Vezi toată postarea