Îndată ce se încheiară lucrările adunării generale a secţiei sindicale la care participase şi cineva de sus, de la sector, colectivul de proiectanţi se simţi puternic mobilizat şi trecu imediat la acţiune. Primul obiectiv înscris în programul de măsuri care declanşase o înverşunată campanie de modernizări a fost „Linia tehnologică de cuşti spaţiale prefabricate pentru iepuri", funcţionînd în cadrul întreprinderii de materiale de construcţii, cunoscută de localnici sub numele de „Fabrica de pietroaie".
Acţiunea, în sine, era de o stringentă actualitate, destoinicia cu care proliferează amintita specie fiind privită ca o posibilitate reală de satisfacere a cerinţelor de proteine ale unei largi pături a populaţiei.
În mod cît se poate de operativ se constituiră două colective de proiectare care, după ce se văzură mobilizate prin imboldul „tovarăşi, daţi-i bătaie!", îşi începură activitatea cu o totală dăruire şi cu o atare intensitate încît cei care se învîrteau cu niscai treburi pe lîngă planşetele lor afirmau că au detectat damful specific al creierului încins.
Astfel, produsul, aşa cum fusese conceput iniţial, păru unora bocciu, destul de şubred şi lipsit total de confort, hotărîndu-se imediat ameliorarea substanţială a designului, dublarea şi izolarea termică a pereţilor, placarea acestora cu faianţă la interior, mozaicarea pardoselii, vopsirea exterioară a cuştilor în culori pastelate şi prevederea unei instalaţii electrice pentru iluminatul interior.
Deoarece se impunea ca habitaclul să devină mai ospitalier, se decise imprimarea pe fronton a unor simboluri stilizate, agreate de specie, cum ar fi: varză creaţă şi morcovi şi a unor versuri sugestive şi cît mai înaripate: „În culcuş durat temeinic/ Iepurele-i mai prăselnic".
Pentru noul produs, care cîntărea acum circa şase tone, se formulară mai multe propuneri, vizînd denumirea lui comercială: „cămin tip pentru şoldani", „iepurar generaţia a doua" sau „boxă autonomă pentru şoşoi", urmînd ca organul în drept să se pronunţe. Se făcu şi o calculaţie de preţ care, deşi depăşea substanţial pe cel anterior, se situa, totuşi, sub preţul de vînzare al unei garsoniere confort unu.
O a doua grupă de lucru îşi concentră eforturile asupra tehnologiei de fabricaţie, reuşind să conceapă o linie conveer, automatizată şi parţial robotizată. Nu a fost neglijat nici fluxul informaţional, insistîndu-se pe optimizarea acestuia şi pe implementarea unor sisteme de prelucrare automată a datelor, inclusiv instalarea unor terminale în cabinetele factorilor de decizie: directorul unităţii şi preşedintele comitetului sindical de secţie.
Dosarul a fost completat cu un studiu de marketing, prin care a fost investigată piaţa mondială şi în care se sublinia că există şanse reale de valorificare a produsului.
La capitolul „concluzii" grupul de elaboratori recomanda realizarea unui prototip care să fie testat la solicitări seismice, precum şi la impactul produs de alicele folosite pentru mistreţi, trase cu puşca de vînătoare standard de la o distanţă de zece metri, apreciindu-se că, în acest mod, produsul ar putea demonstra o calitate corespunzătoare, situată la un nivel mondial mediu şi ar oferi condiţii de protecţie absolută pentru locatari.
Documentaţia depusă pentru avizare la compartimentul de resort din Centrală a stîrnit o confuzie totală. În referatul redactat de secretarul ştiinţific s-a consemnat că produsul nu este dimensionat, probabil, pentru iepuri, ci pentru hipopotami africani supraponderali, iar tehnologia de fabricaţie, deosebit de sofisticată, e adecvată mai curînd realizării unor motoare „turbo" sau chiar unor rachete „sol-aer". Preţul de cost, în aceste condiţii, depăşeşte de patru ori preţul legal de vînzare şi, „drept urmare" — se sublinia în respectivul aviz — „produsul este nerentabil iar noua unitate proiectată ar deveni, încă de la intrarea în funcţiune, bugetivoră". Documentaţia a primit calificativul „necorespunzătoare", fiind respinsă şi restituită atelierului de proiectare în vederea reanalizării.
Din cele ce s-au putut afla ulterior de la responsabilul cu invenţiile, rezultă că întregul colectiv de proiectanţi a fost trimis, prin rotaţie, la un curs de reciclarea cunoştinţelor cu o durată de doi ani, iar şeful de proiect şi tehnologul principal au fost internaţi de urgenţă, fiind suspecţi de „epuizare neuro-psihică".
(Perpetuum comic ’87, pag. 148)
