— Feri dragă, ce am auzit, sufleţelule? Ai adus înapoi sacul de la betonul pe care l-ai împrumutat în secret?
— Furat, tovarăşe director, furat. Dar acasă, ce m-am gîndit eu: Feri, eşti om de caracter, da sau nu? Aşa că să duci înapoi sacul!
— Feri dragă, nu ştiu dacă eşti de caracter sau nu, dar sacul pe care l-ai adus azi de dimineaţă nu e de la noi, cine ştie al cui e, de unde l-ai luat... dar asta nu mă priveşte, să uităm...
— Ba nu, e acelaşi. Şi pot să vă dovedesc!
— Feri dragă, noi nu avem nici un fel de sac. Adică, vreau să spun, pe hîrtie! Şi dacă nu e pe hîrtie, înseamnă că nu e şi gata! Aşa că nici nu ai avut ce să furi, pricepi?
— Dar l-am furat, pe onoarea mea!
— Feri dragă, te-ai prostit de tot. Şi doar pînă mai ieri erai normal. Luai tot ce vedeai şi nu mai aduceai înapoi nimic. De ce te-ai schimbat, Feri dragă?
— Dar conştiinţa mea... (plînge)
— Vezi tu, Feri, unde ai ajuns? La ce bun? Spune-mi, ai tu nevoie de stressul ăsta? Feri, doar tu întotdeauna ai ştiut să mă înţelegi!
— Păi aş vrea şi acum, dar cu sacul ăsta zău că nu ştiu ce să, fac.
— Nu ştii? Îţi spun eu. Ştii unde e strada Lesna? Acolo se construieşte o vilă. Le-ar trebui un sac de ciment. Aşa că te duci liniştit şi îl duci acolo.
— Dar a cui e vila?
— A mea, Feri dragă, a mea.
În româneşte de ANCA-IRINA IONESCU
(Perpetuum comic ’91, pag. 182)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu