FOLCLOR CHINEZ
Odată, două lutrii
Mergeau către un rîu,
Cu gînd să pescuiască,
Şi una mai năroadă
Spunea: — Eu prind mult peşte!
Să nu mă ţii în frîu!
— Hai, să intrăm în apă!
Cît prinzi, o să se vadă!
Şi se-aruncară-n unda
Cea limpede şi rece,
Visînd o pradă mare
Şi proaspătă, fireşte.
Au înotat la dreapta,
La stînga... Timpul trece
Şi-ntr-un tîrziu ieşiră
La mal ...c-un singur peşte!
— E-al meu!
— Ba, nu! Al meu e!
...Strigau cu-nverşunare,
Trăgînd vîrtos de peşte,
Încolo şi încoace.
Şi tocmai cînd scandalul
Era mai crunt, mai mare,
Dintr-un tufiş, şacalul
Sări să le împace.
I-a dat uneia capul,
Cu generozitate,
Şi celeilalte coada,
O bucăţică-n fine,
Iar partea de la mijloc
(Fiindcă-a făcut dreptate!)
A cîntărit-o-n labă
...Oprind-o pentru sine!
Morala
(Că se cere, desigur, şi-o morală!)
O spunem celor lacomi,
S-o înţeleagă bine:
Nu căuta dreptatea,
În pricini de-mpărţeală,
La unul care este
...Mai lacom decît tine!
În româneşte de GABRIEL TEODORESCU şi STELIAN FILIP
(Perpetuum comic ’91, pag. 183)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu