Renumitul medic mă măsură din cap pînă-n picioare. Apoi îmi aruncă o privire bănuitoare, dacă nu chiar sceptică:
— Cît timp vă spălaţi pe dinţi?
Recunosc că am fost puţin surprins. Nu mă aşteptam la o astfel de întrebare.
— Domnule Profesor, vă referiţi la...
— Cît timp folosiţi pentru a vă spăla pe dinţi? Dimineaţa, de exemplu!
— Ei bine... am răspuns, ca să cîştig timp, este greu de spus. Poate vreo jumătate de minut. Cam aşa ceva...
— Trei minute sînt absolut necesare! declară renumitul medic. Masajul gingiilor este decisiv!
— Trei minute înseamnă mult timp! am reflectat eu. Şi cum ar trebui măsurat?
— I-am explicat deja toate acestea domnului Dr. Weissflog, cel de la întreprinderea Chimică Elba, care produce pasta de dinţi! îmi spuse renumitul medic. Merge şi cu o clepsidră, cu una primitivă! Întrebaţi-l dacă i-a trecut prin minte aşa ceva!
Am părăsit îngîndurat Academia Medicală „Carl Gustav Carus" din Dresda...
Ştiţi cît este de lungă o panglică de pastă de dinţi? Cum, încă nu ştiţi ce este o panglică de pastă de dinţi? Ei, foarte simplu: este pasta de dinţi ca atare, cea aflată în tub, dar privită în forma sa de după ieşirea din tub, rezultată prin apăsarea acestuia. Deci, apăsaţi pe tub şi obţineţi o panglică de pastă de dinţi. Dacă tubul este bine umplut, ceea ce se întîmplă uneori, panglica de pastă de dinţi trebuie să aibă o lungime de 150 cm, din care vă puneţi pe periuţa de dinţi numai 3 cm, cel puţin dimineaţa, după micul dejun şi seara, după cină. Cine îşi iubeşte dinţii, chiar dacă stau să-i cadă, şi-i spală, suplimentar, şi după masa de prînz. Nu e prea scump, merită totuşi!
Dar să rămînem pentru început la recomandarea minimă a stomatologilor: dimineaţa şi seara. Asta înseamnă 6 cm de pastă de dinţi pe zi, deci 180 cm pe lună.
Cine se gospodăreşte cu economie sau mai uită uneori să se spele pe dinţi, ar putea să se descurce, eventual, şi cu un singur tub pe lună.
Privind problema sub aspect statistic, în R.D.G. contăm pe aproximativ zece milioane de persoane care se spală pe dinţi, ceea ce ar însemna un consum anual de 120 milioane tuburi de pastă de dinţi. Cu importurile — punîndu-le la socoteală şi pe cele particulare — ajungem însă la maxim 80—90 milioane tuburi! Mai mult spălat pe dinţi, colega!
În Evul Mediu lipseau cu desăvîrşire periuţele de dinţi. Să nu fi existat, oare, nici un fel de igienă? Iar dacă prinţii se spălau sau nu pe dinţi, astă nu ni s-a transmis. Ar fi fost, oricum, extrem de important să o facă, după toate acele ospeţe şi orgii ale lor. Măcar puţină apă de gură ar fi trebuit să folosească! Presupun însă că cel mult făceau gargară cu vin. În privinţa igienei bucale mulţi se comportă azi ca prinţii. Ceea ce, fireşte, este o adevărată sinucidere — pentru dinţi! Aceştia nu sînt altceva decît o substanţă dură, asemănătoare celei osoase, avînd un duşman de moarte. Este vorba de agenţii provocatori de carii, care se ivesc cu duiumul.
Dr. Weissflog îşi ridică miinile într-un gest de protest:
— Da, ştiu, ştiu, spuse el. Dacă ar fi să ne luăm după Academia Medicală ar trebui să scoatem pe piaţă cadouri sub forma unor pachete care, pe lîngă diferite paste de dinţi, să mai conţină şi o clepsidră. Desigur că masajul gingiilor este important şi necesită timp, dar vă închipuiţi că aţi putea face vreo bucurie cuiva oferindu-i un astfel de dar?
Se caută alte mijloace şi căi pentru a reuşi să se extindă în rîndurile populaţiei plăcerea spălatului pe dinţi. De cele mai multe ori acest lucru se întîmplă cu ajutorul arătătorului ridicat ameninţător de către stomatolog, însă cu un amabil zîmbet clorodontic, merge uneori şi mai bine!
Dr. chimist Weissflog critică lipsa de colaborare dintre cei care fabrică produsele necesare igienei bucale şi stomatologi. Destul de rar se întîmplă ca stomatologul să recomande o pastă de dinţi specială în cazul unor anumite boli ale gingiilor sau dinţilor. Există şase sortimente de pastă de dinţi pe bază de substanţe active foarte diferite. De exemplu „Salufar"! Această pastă de dinţi conţine un adaos de săruri minerale care favorizează irigaţia sanguină, avînd efect antiinflamatoriu.
După pilire sau extracţie (mai înainte se spunea afectuos „ruperea dintelui") chiar şi cel mai îndărătnic pacient devine destul de influenţabil. „Nu mîncaţi nimic timp de două ore!" — Această recomandare stereotipă va fi respectată de pacient fără crîcnire. Presupun că şi recomandarea: „De două ori pe zi, în special seara, să vă spălaţi cu «Biox-ultra-aktiv», întrucît această pastă conţine extracte de plante medicinale!" va fi luată în consideraţie, măcar în primele zile...
Agentul patogen roade şi macină substanţa dentară dură. Nimic nu-l sperie! Există însă un leac universal pentru această maladie: fluorul. În Karl-Marx-Stadt, de cîţiva ani încoace, apei potabile i se adaugă fluor şi astfel, predispoziţia la carii a copiilor a scăzut deja simţitor.
Ei, bine, nu te poţi deplasa totuşi pînă acolo, în fiecare dimineaţă şi seară, special pentru a te spăla pe dinţi (cîte trei minute, clepsidra!). De aceea Întreprinderea Chimică Elba fabrică „Silca cu fluor".
Dr. Weissflog are o încredere oarbă în „Silca". Pentru mine este prea subţire. Cîteodată curge din tub. Asta ar fi un semn bun. Pastele de dinţi pe care ni le aduce uneori tanti Emma şi care stau atît de frumos, ţepene, pe periuţa de dinţi, au un conţinut prea mare de substanţe dure, adică procentul de cretă este prea ridicat. Stomatologii pretind să nu se depăşească procentul de 20%. „Silca" conţine 13 pînă la 14 procente. Mai e de lucru la consistenţa pastelor!
O pastă de dinţi, chiar dacă are un gust bun, este nocivă pentru dinţi cînd conţinutul de substanţe dure este prea mare. Creta se depozitează în alveolele dentare, provocînd astfel tot atîtea ravagii ca şi un rest de prăjitură sau o bobiţă de mac. Dar să n-o ofensăm pe tanti Emma! Spălaţi-vă, după aceea, încă o dată cu „Silca"!
Am făcut chiar acum un calcul: dacă cineva, timp de şaizeci de ani, se va spăla pe dinţi de două ori pe zi şi de fiecare dată cîte trei minute, inclusiv duminicile şi sărbătorile legale, înseamnă că, fără pauză, asta ar însuma cam 91 de zile din viaţă. Va folosi în tot acest timp 876 tuburi de pastă de dinţi, în cazul că am socotit corect...!
Cînd tocmai încheiasem această frumoasă lucrare despre igiena bucală, apăru deodată în faţa mea d-na Pinnemann, punîndu-mi ceaiul pe masă.
— Aş avea o întrebare, doamnă Pinnemann! i-am spus repede, exploatînd situaţia cu dibăcie. Cît timp vă spălaţi pe dinţi?
D-na Pinnemann m-a privit stupefiată:
— O asemenea întrebare puneţi dumneavoastră unei doamne?
— Insist totuşi să-mi răspundeţi. E vorba întrucîtva de un schimb de opinii... Este foarte important — pentru statistică!
— Ei, bine, oftă d-na Pinnemann. Dar, vă rog, repetaţi întrebarea!
— Cît timp vă spăiaţi pe dinţi?
— Atît timp cît îi mai am! spuse d-na Pinnemann printre dinţi.
În româneşte de CARMEN BANCIU
(Perpetuum comic ’91, pag. 200)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu