Şi mi-l toarnă în pahar
Mai amar decît veninul,
Dulce piatră de hotar
Între vara care trece
Şi-nserarea care vine.
Frunze moarte stau să-nece
Bucuriile din mine.
Şi mi-l cînt ca pe-o comoară,
Şi mi-l ţin ca pe o moaşte,
Nu-l iubeşte şi nu-i cîntă
Numai cine nu-l cunoaşte.
Şi mi-e critic, şi mi-e muză,
Dătător de nimb şi har
Pentru care am o scuză...
Că e vin de MURFATLAR.
(Perpetuum comic ’89, pag. 91)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu