În biroul Contabilitate de la întreprinderea de Ace şi Gămălii e cald, e bine şi e ora 9. Sigur, tovarăşii s-au dezmeticit deja, adică s-au ras şi s-au spălat pe dinţi la chiuveta din dotare, iar tovarăşele s-au pieptănat şi s-au fardat. Ba chiar pînă la susnumita oră au găsit şi timpul necesar să-şi bea cafeluţele ceea ce le-a creat o poftă de muncă aproape animalică. De altfel, se putea deduce cu uşurinţă lucrul acesta după înfometarea ce li se citea în ochi cînd priveau vîrfurile ascuţite ale creioanelor H.B. aşezate războinic pe fiecare birou.
Dar, pentru că acum intervine un „dar", exact în clipa în care ceasornicele (cu mici diferenţe) arată fix ora 9,14, se aude exclamaţia firavă, dar de netăgăduit a unui tov: „Băi, frate, m-a zăpăcit măseaua asta!"
Atunci, ca la un semnal, de parcă atît ar fi aşteptat, se adunară ciotcă în jurul bietului suferind şi-i înşirară pe nerăsuflate toate metodele în materie născocite de om de-a lungul veacurilor. De la zeama de ziar ars şi zeama de cleşte pînă la pumnul în falcă şi aţa de bumbac sau relon, ceea ce determină o uşoară animaţie în favoarea celei din urmă pe motive de tehnică de vîrf. Bineînţeles majoritatea învinge, dar nici minoritarea nu stă cu mîinile în sîn şi canalizează discuţia spre un tărîm la ordinea zilelor. Adică spre moda femeilor mîncătorilor de cîini din tribul Buruguru de unde o persoană de încredere, medic veterinar, trimisă de 10 ani la specializare, tocmai trimisese o vedere cu nişte superbi cîini. Acum spiritele se înfierbîntă: cu mărar sau cu pătrunjel?, dar un tovarăş calmează energic: „Gura, bă, se dau cotele apelor Dunării!" Apa creşte, are balta peşte! Crapul trage aşa, ştiuca trage aşa, carasul trage aşa, dar demonstraţiile practice într-un borcan de gogonele determină un uriaş val de proteste din partea tovarăşelor care nu dau doi bani pe acest minunat sport cu băţul şi le fac să se dea peste cap pentru a-i trage pe microbişti într-o pasionantă discuţie pe marginea bolilor la copiii mici. În acest context se schimbă adrese de moaşe, poze cu soacre, oje, mazăre cu costiţă şi clătite de gata.
Cît vorbesc muzele, sigur, armele (creioanele) tac, ceea ce nu scapă unui tovarăş vigilent care demonstrează negru pe alb cît sînt de dezvoltate la americani calculatoarele, ordinatoarele şi numărătoarele, dar nu prea este luat în seamă. S-a pus acum pe tapet calitatea seminţelor de bostan în tratamentul jardiei, a sutienelor nemţeşti şi culoarea cremei negre de ghete şi timpul trece, iar telefonului, care deranjează de cîteva ori, i se vîră scurt pumnul în gură: „Şedinţă!" Sînt luate apoi în tărbacă filmele cu gangsteri, vînzătoarele de ciunga, bătăturile şi bomboanele de mentă, vulpile argintii şi vulpile neargintii, albumul duminical şi creşterea cepei în regim intensiv pe ogoarele dintre blocuri, dar ce-i asta? S-a făcut deja 4, fraţilor, pe cai, pe tramvaie, se dă la televizor Steaua — Dinamo, făcurăm şi astăzi economie la creioane, cine zice că?... Ne vedem mîine, la condică.
P.S. Se zvoneşte că la întreprinderea de Ace şi Gămălii se va înfiinţa în curînd un cabinet stomatologic.
(Perpetuum comic ’89, pag. 94)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu