, ,

Fabule

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989. Trimiteţi-ne un comentariu
DRAGOSTEA LUI ZHENG ZIYANG PENTRU SOŢIA SA

        Zheng Ziyang îşi iubea mult soţia, care era frumoasă dar avea o cicatrice pe frunte pe care o ascundea sub o pană de fazan. Vreme de trei ani soţul nu observă nimic, pînă într-o seară cînd ea îşi scoase pana şi cicatricea nu mai putu scăpa privirii lui. Soţul se supără atît de mult încît nu dormi toată noaptea şi, cu toate că a doua zi soţia îşi acoperi bine cicatricea, el încetă s-o mai iubească.

FAZANUL ŞI ŞARPELE

        Un ţăran din Gouzhang îşi acoperea gardul cu paie. Auzind un foşnet, dădu paiele la o parte şi prinse un fazan, după care puse paiele la loc cu nădejdea de a mai prinde unul. A doua zi se apropie de gard, ascultă şi, auzind acelaşi foşnet ca mai înainte, dădu paiele la o parte şi dădu peste un şarpe care îl muşcă de mînă. La scurtă vreme ţăranul muri de pe urma muşcăturii.

PIERDEREA VECHILOR DEPRINDERI

        Un om din Wu îşi ţinea maimuţa într-o cuşcă. După zece ani i se făcu milă de ea şi-i dădu drumul dar, după două nopţi, maimuţa se întoarse. „Pesemne că n-am dus-o îndeajuns de departe," îşi zise omul. Aşa că luă maimuţa în braţe şi o lăsă în voia soartei într-o vale îndepărtată. Maimuţa, închisă atîta vreme, îşi uitase vechile deprinderi; acum nu-şi putu găsi hrană niciunde şi muri strigînd după stăpîn.

A LOVI ŢINTA

        Chang Yang lua lecţii de tras cu arcul de la Tulong Zizhu. „Vrei să ştii cum se trage?" întrebă Tulong. „Cînd regele din Chu vîna la Yunmeng, punea bătăiaşii să stîrnească sălbăticiunile. În timp ce păsările se înălţau, căprioarele ţîşneau din stînga iar antilopele treceau ca fulgerul prin dreapta. Şi în vreme ce regele îşi încorda arcul, lebedele îi atingeau stindardul cu aripile ca nişte nori prăvăliţi asupra pămîntului. Şi regele stătea cu săgeata în arc şi nu ştia în ce să tragă. Atunci tatăl înălţimii tale s-a apropiat de rege şi i-a spus: „Eu, dacă pun o frunză la depărtare de o sută de paşi, o lovesc de fiecare dată, dar dacă pun zece frunze, sînt aproape sigur că nu lovesc nici una."

În româneşte de PETRU IAMANDI

(Perpetuum comic ’89, pag. 225)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate