Către puritanii lingvişti
Vă întreb, în legătură
Cu reproşul ce-aţi rostit:
Cum să am o limbă pură,
După toate cîte-nghit?
Consolare
Omul de-i un animal
După tipicul model,
Va găsi pînă-n final
Un dresor şi pentru el.
Duşmanilor satirei
Oglinda pot s-astupe
Cu mîinile-amîndouă:
Ridicolul erupe
Şi dintr-un strop de rouă.
Eruditul
E-o-ntreagă enciclopedie
Dar pare-se că cineva
Ce-avea nevoie de hîrtie
Smulsese filele din ea.
La adresa corespunzătoare
Hiena (animalul!)
Mîncînd din greu, a spus:
— Cînd va pricepe calul
Că oasele-s în plus?
Moştenitorul
Privesc ţintirimul
C-un ochi nu degeaba sever,
Căci mortul e-n primul,
Iar el în al noulea cer.
Poveste
Un cerb de-alergare sleit
Cu-o puşcă stătea la şuete;
Şi-atît de-apropiaţi s-au simţit,
C-atîrnă pe-acelaşi perete.
Satiricilor
De vrei să scuipi un leu, purcede
Atunci cînd e înfometat,
Dar nu s-o faci, precum se vede,
Cînd e covor pe lîngă pat.
Sfat
Pe călău, te-abţine
Să îl rogi vreodată
Să-ţi aşeze bine
Nodul la cravată
Boabele
Boabele, chiar de sînt sparte,
Orişicît şi-ar da silinţă,
Niciodată n-or să poarte
Rîşniţei, recunoştinţă.
De puteai
De puteai
Să ucizi cu-o găluşcă,
Renunţai
Să produci praf de puşcă.
Comunitate
Sărmanul suflet, cît ar fi de bun,
Cu trupul are un stomac comun
Logică
Eroarea, despre sine, are
Opinia că-i foarte mare!
Prescripţie pentru succes
Ai grijă ca la ora nimerită
Să fii la cotitura potrivită.
Unui critic al lui Goethe
Ia un toc, distins biped,
Scrie „Faust" şi te cred.
În româneşte de MIRCEA TRIFU
(Perpetuum comic ’89, pag. 245)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu