Te zăresc ca prin fum domnişoară
Cu ochi mari, negri şi rimelaţi,
Cum trăgeai tacticos din ţigară
Kent şi eu fără filtru Carpaţi.
Aveai buze atent conturate
În obraji doi bujori ţi-ai pictat
Freza Punk cu şuviţe tapate
Şi eu tuns Cheliuţă Soldat.
Unghii lungi şi frumos îngrijite
Tu aveai la picioare şi mîini
Ale mele erau scrijelite
Şi muncite de cinci săptămini.
Mă făceai să suspin cîteodată,
În parfum franţuzesc mă-mbătai,
Domnişoară frumos rimelată
Ce n-ai vrut o speranţă să-mi dai.
Te zăresc şi acum domnişoară,
Ca prin fum de Carpaţi şi de Kent,
Şi eu trag tacticos din ţigară
Încercînd să te-observ mai atent.
Cu un zîmbet scăpat dintr-o parte a gurii
O, tu zînă modernă, ţi-am găsit epitet,
Nepictată acum, eşti ca Muma pădurii.
Mă felicit că ştiu şi-am ştiut să aştept.
(Perpetuum comic ’89, pag. 160)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu