Anecdote VII pc89)

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989. Trimiteţi-ne un comentariu
        Sedaine, despre care contemporanii spuneau că scria la fel de prost în versuri ca şi în proză, trecind pe la editorul său, îl întreabă cum merge vînzarea cărţilor sale.
        — Slăbuţ, răspunse acesta. Şi, văzînd că scriitorul se întunecă la faţă, îl linişteşte: Dar nu te descuraja, domnule Sedaine. Colegul dumitale, Pitard, vindea şi mai puţin. Cum a murit a şi început să aibă succes. Ai răbdare, o să-ţi vină rîndul...

*

        Un deţinut se adresează colegului sau de celulă:
        — Tu de ce ai fost condamnat?
        — Din cauza blestematului ăsta de fumat.
        — Numai pentru atît?
        — Păi da, n-am putut să-mi stăpînesc tusea şi paznicul de noapte m-a prins.

*

        Marelui detectiv i se ia un interviu:
        — Cum v-aţi dat seama că era vorba de criminalul căutat de vreme ce era deghizat în femeie?
        — L-am urmărit atent: nu s-a oprit în faţa nici unei vitrine.

*

        Un cetăţean se plînge celuilalt:
        — Soacră-mea e ca un ziar!
        — De ce, vorbeşte prea mult?
        — Nu, apare zilnic!

*

        Un meci de box cu miză mare. Antrenorul se apropie de elevul său, care abia se ţine pe picioare şi îi şopteşte:
        — Ştii, n-am vrut să-ţi spun pînă acum, dar nu mă mai rabdă inima să mai tac. Alaltăieri l-am văzut pe adversarul tău la braţ cu logodnica ta!

*

        James obişnuia, contrar obiceiului local, să-i dea băiatului sau cîte un şiling pentru fiecare notă bună. La un moment dat, carnetul fiului său se umplu numai cu note bune. Şi atunci, James deveni suspicios:
        — John, nu te prea văd învăţînd. Nu cumva împărţi banii cu învăţătorul?!

Culese de IOSIF VIANU

(Perpetuum comic ’89, pag. 240)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate