Şinii avea obiceiul să şoptească indiferent ce la urechea indiferent cui. Dacă mergea pe stradă cu două persoane, obligatoriu şoptea ceva la urechea uneia dintre ele. La şedinţe comunica în şoaptă lucruri senzaţionale vecinilor sau trimitea bileţele.
La ultima şedinţă am primit din spate un bileţel: „Demid, te felicit. Şinii". Am rămas nedumerit. Anul Nou trecuse, ziua de naştere o aniversam în toamnă. Am întors capul şi am văzut pe Şinii făcîndu-mi semn că aşteaptă răspunsul. „Cu ce ocazie mă feliciţi?" i-am scris.
Am continuat să ascult cu atenţie ce se discuta în şedinţă cînd la ureche am auzit un şuierat. Şinii se mutase în rîndul vecin şi-mi şoptea de zor. Am ridicat din umeri că nu înţeleg nimic. În cîteva clipe am primit bileţelul: „Demid, te aşteaptă evenimente fericite. Micuţa Şinii". Am întors capul şi din priviri am întrebat-o ce înseamnă asta. Şinii mi-a scris: „Înseamnă că Togmide va fi înlocuit, iar tu vei fi numit şeful biroului personal. Credincioasă ţie, Şinii".
Peste scurt timp vorbele lui Şinii s-au adeverit. Ca şef al biroului personal am început munca prin consultarea dosarelor. În dosarul lui Şinii caracterizarea făcută de Togmide o descria ca o lucrătoare de nădejde şi conştiincioasă. În dosar se mai află un plic mare. Cînd l-am desfăcut au căzut din el o puzderie de bileţele scrise de mîna lui Şinii. Unele se refereau şi la mine. De exemplu: „Ieri Demid a întîrziat de la cantină la lucru două minute".
În româneşte de VITALIE TEODORU
(Perpetuum comic ’89, pag. 240)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu