,

Anecdote IV (pc89)

URZICA - Revistă de satiră şi umor românesc şi universal editată în România în perioada comunistă între 1949-1989. Trimiteţi-ne un comentariu
        — Alo! Este de neconceput! În urmă cu 3 luni am depus o cerere să-mi reparaţi acoperişul. Pînă cînd o să-mi mai curgă ploaia în cap?!
        — Vă rugăm să telefonaţi la 99.99.99.
        — Ce-i acolo, dispeceratul?
        — Nu, Institutul Meteorologic!

*

        Psihiatrul îl întreabă pe pacient:
        — Vi se întîmplă să auziţi vocea cuiva, dar fără să ştiţi cine este şi de unde vorbeşte?
        — Da!
        — Foarte interesant! Şi cînd vi se întîmplă aşa ceva?
        — De cîte ori sună telefonul şi mi se adresează o voce necunoscută, fiind o greşeală.

*

        — Nu înţeleg de ce se mai afişează mersul trenurilor, dacă ele tot timpul întîrzie?!
        — Dar de unde să ştie pasagerul că trenul a întîrziat, dacă nu se afişează orarul normal!

*

        — Deunăzi era să mor de spaimă — povesteşte Martin într-un cerc de prieteni. Treceam prin pădure şi văd un şarpe...
        — Şi ce-ai făcut?
        — Cînd mă uit mai bine, văd că nu-i decît un băţ!!
        — Atunci de ce te-ai speriat?
        — Fiindcă băţul pe care l-am înşfăcat să mă apăr era un şarpe adevărat!

*

        — Scuzaţi, se adresează ospătarul unui consumator care încearcă să dispară fără să plătească. Aţi uitat să plătiţi băutura!
        — D-aia am şi băut, să uit.

*

        — Acum, prin căsătorie sîntem legaţi pe toată viaţa.
        — Nu trebuie să fii chiar aşa de pesimist, iubitule.

Culese de VITALIE TEODORU

(Perpetuum comic ’89, pag. 116)

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate