Alibi

        Doamna Uţmuiev a intrat în lift, a lăsat jos sacoşele încărcate şi era gata să apese pe buton, cînd în cabină intră grăbită doamna Şcubalov.
        — Sînteţi foarte drăguţă că m-aţi aşteptat! Mă bucur că vă văd! Chiar am vrut să vă întreb din ce rasă e cîinele pe care l-aţi procurat. Sînt sigură că este un Saint-Bernard.
        — Saint-Bernard?! — întrebă, mirată, doamna Uţmuiev.
        — Desigur. În fiecare dimineaţă îl aud cum latră.
        — Da, latră — zise d-na Uţmuiev, cu răceală în glas. Într-adevăr, ne-am luat belea pe cap!...
        Cu ochii în flăcări ea a năvălit în locuinţă, a aruncat cît colo sacoşele şi s-a năpustit asupra domnului Uţmuiev, care dormita în fotoliu cu o ţigară de foi în mînă.
        — Mi-ajunge! Ştii ce discută vecinele? Că ne-am luat un dulău mare, care latră în fiecare dimineaţă! Doar nu pot să le explic că dulăul eşti tu, care din cauza blestematelor de trabucuri, latri de dimineaţă, ca un Saint-Bernard; ne-am face de rîs! Dar acum, gata! S-a terminat! Pleci imediat la policlinică! Să nu mal aud un tuşit în casă!
        Scuturînd scrumul, domnul Uţmuiev a murmurat:
        — Nu mal fierbe aşa, Cvetuşca! Ştiinţa a demonstrat că tuşea n-o provoacă trabucul, ci smogul.
        — Auzi invenţie! Smogul! Păi smogul, în casă, îl faci tu! Lasă-te de subterfugii şi pleacă imediat la doctor! Eu nu mai am intenţii să suport Saint-Bernarzi!...
        Deşi era într-o cameră mai îndepărtată şi lucra la maşina de cusut, cînd i s-a întors bărbatul, l-a auzit de la uşă. „Într-adevăr latră ca un dulău" — s-a gîndit ea. Dar n-a apucat să se ridice de la maşină, că în cameră a dat năvală o matahală de Saint-Bernard. După el, strunindu-l cu greu în lesă, năvăli şi domnul Uţmuiev, cu trabucul în gură.
        — Ai înnebunit? Ce-i asta? — zise Cvetuşca, îngălbenind de spaimă şi retrăgîndu-se într-un ungher.
        — Este Marcefal. Cel mai mare cîine care se poate cumpăra.
        — Dar la doctor ai fost?
        — Pentru ce? — întrebă domnul Uţmuiev, zîmbind şi slobozind din gură o trombă de fum. Doar acum îl avem pe Marcefal: pentru tuse, un alibi excepţional!!

În româneşte de VICTOR GORŞCOVĂZ

(Perpetuum comic ’91, pag. 177)