Umor arab
Un hoţ ce pătrunsese în casa unui croitor şi scotocise în întuneric îşi scosese un ochi lovindu-se de un cui bătut în perete. A doua zi, hoţul se duse la cadiu şi îl acuză pe croitor, proprietarul casei, că ar fi autorul nenorocirii sale. Cadiul îl chemă la el pe croitor şi îl întrebă:
— De ce ai bătut cuiul acela? Pentru a-i scoate ochiul acestui om?
— Nu de aceea, ci pentru ca să-mi atîrn hainele de el.
Dar cadiul, deschizînd cartea sfîntă, constată că acest caz trebuie judecat riguros căci legea cere clar: „Ochi pentru ochi". În consecinţă, el dădu poruncile necesare.
— Dar eu sînt croitor, imploră bietul om. Eu am nevoie de ambii ochi în timp ce vecinul meu care este vînător nu foloseşte decît un ochi pentru că el închide totdeauna pe celălalt cînd ţinteşte şi trage cu săgeţile... Fii drept, cadiule şi lasă-mi ochiul.
Fiind convocat, vînătorul începu să protesteze imediat:
— Eu am nevoie de amîndoi ochii căci trebuie să verific de ambele părţi dacă săgeata e dreaptă, în timp ce vecinul meu, muzicantul, nu are deloc nevoie să vadă, pentru că ori de cîte ori cîntă la fluier îşi coboară pleoapele...
— Aşa este, răspunse cadiul. Atunci, porunci să se scoată imediat un ochi muzicantului, adăugînd că celălalt ochi îl lasă datorită unei favori speciale...
În româneşte de VASILE MATEI
(Perpetuum comic ’88, pag. 192)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu